Prin romanul Nepotul lui Dracula, apărut anul trecut, regretatul poet şi eseist Alexandru Muşina manifesta o neaşteptată, poate, trecere spre proză. Nu atât de neaşteptată, totuşi, dacă o privim în contextul braşovean de unde originează: şi Andrei Bodiu, şi Caius Dobrescu sunt autori de romane, după delimitarea unor cariere de poeţi. Neobişnuit e, poate, faptul că vechiul lor mentor Muşina pare acum să urmeze exemplul foştilor „discipoli“, publicând romanul său de factură universitară după apariţia unor scrieri ca Bulevardul Eroilor al lui Andrei Bodiu (2004) sau Teză de doctorat de Caius Dobrescu (2007), care lucrau cu folos în direcţia savuroasă, post-realistă, a romanului englez inspirat din mediul academic, iniţiat în anii ‘60-’70 de Kingsley Amis, Malcolm Bradbury şi David Lodge. Simpatia lui Muşina pentru figura năpăstuită a universitarului june (bietul vampir Dragolea din roman este simplu asistent) l-ar aşeza, poate, în descendenţa lui Amis, mai degrabă decât în seria cu amantlâcuri complicate, frecvente în romanele lui Lodge. Dar, în fond, poate că nici nu trebuie mers atât de departe cu investigaţiile: cine nu-i simpatizează pe asistenţii universitari?
Romanul lui Alexandru Muşina scrie un roman ironic, preferând să nu-l complice cu răsfăţurile experimentale ale lui Caius Dobrescu, de exemplu. Autorul îşi rezervă o libertate fără pretenţii, afişând încă de pe titlu un subiect vestit ca fiind de mâna a doua, în cazul de faţă vampirismul. Imaginea copertei, cu un Proust vampirizat, alături de o recuzită tenebroasă, prost decupată în Photoshop şi aşezată într-o cutie de carton, reciclează voios clişee. Ultima copertă nu se lasă mai prejos: acolo apar citate fabricate, scoase din tot felul de reviste occidentale inexistente care apreciază umorul est-european „discret antisemit“ („The Northwestern Jewish Weekly“) sau
