Prin romanul Nepotul lui Dracula, apă­rut anul trecut, regretatul poet şi eseist Alexandru Muşina manifesta o neaş­tep­tată, poate, trecere spre proză. Nu atât de neaşteptată, totuşi, dacă o privim în con­textul braşovean de unde originează: şi Andrei Bodiu, şi Caius Dobrescu sunt autori de romane, după delimitarea unor ca­riere de poeţi. Neobişnuit e, poate, fap­tul că vechiul lor mentor Muşina pare acum să urmeze exemplul foştilor „dis­ci­poli“, publicând romanul său de factură universitară după apariţia unor scrieri ca Bulevardul Eroilor al lui Andrei Bodiu (2004) sau Teză de doctorat de Caius Do­brescu (2007), care lucrau cu folos în di­rec­ţia savuroasă, post-realistă, a roma­nu­lui englez inspirat din mediul academic, iniţiat în anii ‘60-’70 de Kingsley Amis, Malcolm Bradbury şi David Lodge. Sim­patia lui Muşina pentru figura năpăstuită a universitarului june (bietul vampir Dra­go­lea din roman este simplu asistent) l-ar aşeza, poate, în descendenţa lui Amis, mai degrabă decât în seria cu amant­­lâ­curi complicate, frecvente în ro­ma­nele lui Lodge. Dar, în fond, poate că nici nu tre­buie mers atât de departe cu investi­ga­ţiile: cine nu-i simpatizează pe asistenţii universitari?

Romanul lui Alexandru Muşina scrie un roman ironic, preferând să nu-l com­plice cu răsfăţurile experimentale ale lui Caius Dobrescu, de exemplu. Autorul îşi rezervă o libertate fără pretenţii, afişând încă de pe titlu un subiect vestit ca fiind de mâna a doua, în cazul de faţă vam­pi­ris­mul. Imaginea copertei, cu un Proust vam­pirizat, alături de o recuzită tene­broa­să, prost decupată în Photoshop şi aşezată într-o cutie de carton, reciclează voios clişee. Ultima copertă nu se lasă mai prejos: acolo apar citate fabricate, scoase din tot felul de reviste occidentale inexistente care apreciază umorul est-euro­pean „discret antisemit“ („The North­wes­tern Jewish Weekly“) sau