Felul cum discuta presedintele tarii cu premierul Romaniei pe calea comunicatelor oficiale sau batand saua la interviuri, ca sa priceapa iapa la televizor, aminteste intrucatva cazul acelui mare inventator care isi facuse o preocupare in copilarie conversand cu prietenul de joaca din camera alaturata, prin folosirea alfabetului Morse, ca si cum unul s-ar gasi in America, iar celalalt pe vasul Titanic.
Cei sapte ani - nu spun care
Ar fi gresit si nedrept sa gandim ca initiativele ii apartin unuia singur dintre protagonisti, celalalt fiind numai antrenat intr-un joc de tipul da-mi-o mie, na-ti-o tie. Mai curand as zice ca e un caz de compatibilitate perfecta, in cadrul caruia sacul si-a gasit petecul.
Totusi, cel mai recent eveniment din zona comunicarilor la varf se pare a fi in avantajul presedintelui: premierul a avut impolitetea crasa de a nu-i raspunde la telefon sefului statului. E greu sa spui daca sunt la mijloc cei sapte ani de acasa neabsolviti, daca e o simpla badaranie, mojicie, marlanie sau numai grosimea obrazului de toval.
Toate acestea sunt insa valabile doar daca se petrec intre doi vecini certareti. La nivelul de care vorbim, dezinteresul premierului la ceea ce vrea sa-i comunice presedintele este un afront direct catre noi toti, cei a caror soarta depinde de Guvern si care platim prin impozitele noastre salariul demnitarilor, ca sa vegheze asupra problemelor tarii, nu sa-si satisfaca ifosele lor, pe banii nostri.
Sa scrie oficial!
Cand a apasat pe butonul "inchis", Ponta nu stia ce urma sa-i comunice Basescu la telefon. S-ar fi putut, de exemplu, sa-i dea stirea ca tara este amenintata de un atac terorist si, daca nu actioneaza Guvernul intr-un anumit fel in urmatoarele cinci minute, viata catorva mii de oameni ar fi in pericol.
Ii este permis primului ministru al tarii
