María Dueñas i-a cucerit pe spanioli cu romanul „El tiempo entre costuras”, apărut la noi cu alt titlu – „Iubirile croitoresei”. Romanul a depăşit milionul de exemplare, dar tirajul pe mapamond greu poate fi estimat. După trei ani, scriitoarea a publicat al doilea roman, tot voluminos. Iată al doilea roman deja apărut la noi, şi graba editurii îi fericeşte pe cititori: „Ce avem şi ce uităm” este tradus de aceeaşi pasionată Ileana Scipione, cu nuanţe şi mare fineţe în găsirea cuvântului şi a expresiei potrivite.

Dacă primul roman revenea la anii Protectoratului spaniol din Maroc, la Războiul Civil, cu două personaje feminine extraordinare, cu posibilă sursă de inspiraţie chiar în familia autoarei, al doilea recurge la o construcţie tot mai des folosită în reţeta unui bestseller: investigaţia într-un loc străin, alternanţa prezent – trecut, misterele trecutului ce schimbă vieţile celor din prezent, probabil cu substanţă autobiografică, fiindcă eroina are o carieră universitară ca şi autoarea.

Primul roman este foarte legat de culisele vieţii politice din Spania, de anii Războiului Civil, are culoare şi aventură, al doilea are dublă miză: experienţa unei femei împlinite ca familie şi carieră, care se trezeşte brusc părăsită pentru o tânără, după o căsătorie făcută din dragoste, cu sacrificii pentru cariera bărbatului, iar o bursă de cercetare la o universitate din California o ajută să evadeze; altul pribeag, un tânăr intelectual în formare, tentat din alte cauze de aventura americană, rămas definitiv în California când în ţară izbucneşte Războiul Civil.

Este un roman „ambigen”, urmărind vieţile a doi profesori universitari spanioli în epoci diferite: Blanca Perea aparţine prezentului, pleacă din Madrid la Universitaea din Santa Cecilia, California, iar obiectul cercetării ei acolo este moştenirea profesorului Andrés Fontana, o arhivă cuprinzând