Nu ne place că ne fac ţigani prin Europa, dar stăm de o săptămână cu camerele lipite de coşciugul ţiganului. Le cerem să-şi spună ţigani, nu romi, că ne fac de râs numele, dar n-avem nicio jenă să ne facem de râs singuri, punându-ne poalele în cap într-o beţie nebunească de breaking news-uri de la căpătâiul mortului.
Cel de-a treilea sens de dicţionar al substantivului „ţigan” este „persoană cu apucături rele”. Comunitatea romă s-a chinuit ani de zile să scoată acest sens din DEX. Lingviştii au explicat că DEX-ul nu este un dicţionar normativ, ci unul descriptiv, adică nu impune o regulă, ci înregistrează toate sensurile care circulă în limbă. Prin urmare, ştergerea sensului din DEX nu elimină problema de fond, credinţa adânc înrădăcinată printre majoritari, că ţiganul este o persoană cu apucături rele. Şi acum să ne întoarcem la cestiune: în cazul morţii lui Florin Cioabă, spuneţi-mi cine sunt persoanele cu apucături rele? Mortul sau cei care fac spectacol de pe urma lui?! Cine sunt cei care fac „ţigănie” (DEX: „faptă condamnabilă”; „gălăgie, hărmălaie, scandal”): neamurile mortului sau neamurile proaste de dincolo de gardul „reşedinţei Regelui”?! (Apropo, nu vă calcă pe nervi cuvântul „reşedinţă”? Orice reporter preţios aspiră să transmită de la „reşedinţa” unui bulibaşă modern, fie că el se numeşte Cioabă, Columbeanu, Patriciu, Videanu sau Ţânţăreanu).
Unii învinovăţesc televiziunile de ştiri de această „ţigănie”, ignorând faptul că fără „complicitatea” telespectatorilor acest show n-ar avea loc. Imaginea este mult mai largă. Moartea şi sexul vând oriunde în lume, iar România nu este o excepţie. Televiziunile dau morţi, pentru că asta înseamnă rating facil, fără prea mare efort creativ, şi sunt dispuse să meargă până la capăt, chiar dacă multor ziarişti nu le place statutul de ciocli în care sunt puşi (unele televiziuni au ajuns la situaţii oximo
