O declaraţie belicoasă în toată regula, dar România e în fiesta concediilor, aşa că Ministerul Afacerilor Externe şi vicele PSD Mircea Duşa, fără a-şi asuma calitatea de ministru al Apărării Naţionale, s-au făcut că lucrează, acuzând doar ura şi intoleranţa, deşi era vorba de o ameninţare făţişă la adresa integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale: „Dacă interesul maghiar poate fi atins doar prin asumarea unor conflicte, atunci acestea trebuie asumate” afirmă liderul Jobbik de pe pământ românesc.

Conform Constituţiei şi legilor încă în vigoare, unitatea, integritatea teritorială, suveranitatea, independenţa patriei sunt idealuri sfinte care s-au atins după secole de jertfe, iar declaraţiile din ultima vreme ale liderilor maghiari, din Ungaria ori din România, constituie o provocare cum nu se poate mai clară.

Avem o ţară. Ce facem cu ea?

Ca de obicei, avem legi foarte bune, dar suntem primii care le încălcăm sau nu le luăm în serios. Pentru că în legea supremă scrie foarte clar cine şi ce atribuţii are în domeniile importante ale securităţii şi apărării naţionale: Justiţie, Parlament, Executiv şi Preşedinte. Lor trebuie să le cerem socoteală.

Or responsabilii noştri tratează cu întârziere şi cu foarte mare largheţe o situaţie îndeajuns de gravă, în timp ce EMI (Erdelyi Magyar Ifjak – Tineretul Maghiar din Ardeal) participă la instruiri în tabere militar(izat)e, din fotografiile date publicităţii rezultând şi exerciţii de tragere cu armamentul din dotare, cu instructori nu se ştie de unde şi cu activişti Jobbik, inclusiv liderul Vona Gabor, pentru pregătire politică. Ceea ce nu este pentru carnaval, nici pentru operetă.

Trupe paramilitare pe teritoriul României?

Iar dacă citim cu atenţie programul partidului Jobbik, partid cu 10% pondere în Parlamentul Ungar, dacă ascultăm declaraţiile li