● Hoţii de celebritate / The Bling Ring (SUA, 2013), de Sofia Coppola.
Bazat pe un reportaj din Vanity Fair, noul film al Sofiei Coppola reconstituie isprăvile unui grup de liceeni californieni înstăriţi, care, în perioada 2008-2009, prinseseră năravul de a se strecura în casele diferitor celebrităţi hollywoodiene (după ce verificau pe site-uri de mondenităţi că stăpînii sînt plecaţi din oraş), ca să fure pantofiori, poşetuţe şi alte moaşte sfinte. Hoţii de celebritate sugerează că între hoţi şi victime există un element de simbioză (Paris Hilton, a cărei casă e călcată de mai multe ori, insistă să-şi lase cheia sub preş), dacă nu chiar de echivalenţă (o altă victimă e Lindsay Lohan, ea însăşi condamnată pentru furt dintr-o bijuterie). Dacă hoţii, atunci cînd vorbesc despre victime, folosesc întotdeauna numai prenumele lor, după arestare acced şi ei la onoarea de a fi strigaţi de paparazzi pe numele mic.
DE ACELASI AUTOR Baza e în libido, şi e derizorie Copie certificată Lumi smulse din ţîţîni Din intertextul lui Django Filmul lui Coppola alimentează şi el, cu bună ştiinţă, acest sistem – nu numai venind în întîmpinarea dorinţei hoţilor de a deveni celebri, ci şi invitînd publicul să tragă cu ochiul la camera specială unde-şi ţine “Paris“ sutele de perechi de pantofi, sau confirmînd bîrfe despre ea (că poartă 41 la picior) şi despre Megan Fox (că foloseşte Xanax). Deşi îşi asumă condiţia de produs al aceleiaşi culturi care a făcut posibile furturile, The Bling Ring (prost primit, astă-primăvară, la Festivalul de la Cannes) oscilează între impulsul de a satiriza vacuitatea culturii respective şi tentaţia mai hipsterească de a se lăfăi warholian în ea. Impulsul de înfierare e clar detectabil în portretizarea uneia dintre hoaţe (care după arestare îşi descrie experienţa în clişee „inspiraţionale“) şi a mamei acesteia (de la care a învăţat clişeele) – ac
