Ascensiunea mărcilor coreene în Europa a fost privită mai întâi cu îngăduință de marile grupuri locale. A urmat surprinderea, și apoi, teama. Hyundai a devenit un brand demn de luat în seamă
Nu sunt puțini jurnaliștii care, aflându-se la standul Hyundai de la Frankurt Motor Show 2011, au avut supriza de a îl vedea pe șeful Volkswagen, Martin Winterkorn, urcând la bordul unui i30 pentru a verifica îmbinările și calitatea materialelor. Ba mai mult chiar, după câteva minute, oficialul și-a chemat un subaltern pentru a-l întreba cum e posibil ca reglarea pe verticală sau orizontală a volanului să nu facă zgomote. „BMW nu a putut face asta. Nici noi. Ei cum au putut?“, a întrebat deranjat Winterkorn. Răspunsul? „Am găsit și noi o soluție, dar e prea scumpă“.
Această întâmplare reflectă cât se poate de clar ce înseamnă acum pentru marii constructori europeni un brand care, în 1977, exporta primele 300 de unități către Europa. Pe atunci nimeni nu considera Hyundai un potențial concurent. Ba chiar apariţia maşinilor cu design asiatic la expoziţiile auto dădea naştere unor zâmbete compătimitoare. Nici finalizarea, în 1997, a uzinei din Turcia nu a fost un semnal de alarmă luat în seamă de îngâmfaţii europeni.
A urmat însă centrul tehnic de la Russelsheim. Apoi, uzina din Cehia. Vânzările au crescut de la un an la altul, propulsând cota de piață a Hyundai de la mai puțin, de 1% până la 3,5%. Poate părea puțin însă, pentru comparație, mărci precum Renault Peugeot sau Opel nu au mai mult de 6,5% - 7%. Iar investițiile coreenilor în Europa nu par să se oprească. Recent, au fost inaugurate sediul Hyundai Motorsport din Alzenau și centrul de testare de la Nürburgring, iar, cu doar câteva săptămâni în urmă, capacitatea uzinei din Turcia a fost majorată de la 125.000 de unități pe an până la peste 200.000. Capacitatea totală de producție a mărcii coreene pe băt
