Accidentat, mijlocaşul a ieşit la pauză, dar vestea proastă e că nu va juca nici la retur, fiind suspendat
"Tati, bate Steaua şi azi?". Cu un castron de floricele în mînă şi o bucurie în privire, ţîncul ambalat tot în roşu şi albastru aşteaptă să primească acelaşi răspuns afirmativ pe care tatăl său i-l tot dă de un an şi ceva. De data asta, părintele îi oferă altă perspectivă. "Dacă nu batem azi, tati, degeaba am tot făcut-o un an întreg!". Azi înseamnă prestigiu, azi înseamnă mîndria de a sta la masă cu Barcelona, azi înseamnă orgoliul de a nu fi sub Karagandy, azi înseamnă punguţa cu mulţi bani. De fapt, azi, dar şi marţea viitoare.
Click aici pentru VIDEO şi FOTO!
Ogor Arena
Azi înseamnă urcuşul spre elită, unul la fel de dificil cu cel al interminabilelor scări ale Arenei Naţionale, care te conduc spre locurile presei. De sus, terenul seamănă cu ogoarele însămînţate sau arate pe care le vezi din avion. Pe centru parcă ar fi grîu, că e mai vernil, la corner sigur e rapiţă. De fapt, e gazonul infect al unui stadion superb şi ideea noastră de investiţie zero într-o afacere care ar trebui să aducă nu doar Stelei, ci fotbalului nostru un income de 20 de milioane de euro.
Uriaşul Kuciak
Noroc că noi sîntem obişnuiţi. Şi ai noştri, care pun mingea jos din start, o pasează şi îi împing pe polonezi spre poarta lui Kuciak. Puţin cîte puţin, cu Tănase motorul principal al acţiunilor de atac, cu Popa mult în centru, de acolo de unde să-l lase pe Piovaccari singur cu portarul. E minutul 11 şi Steaua are deja prima mare ocazie pe care italianul n-o fructifică. Nu-i reproşează nimeni. "Uniţi, nimeni nu ne poate învinge!" e sloganul peluzei, pe care-l adoptă în teren jucătorii. "Tati, avem de muncă azi", mi-l imaginez pe senior încercînd să-şi liniştească pruncul obişnuit cu golurile. Oaspeţii stau bine în teren, cu un 4
