Săptămâna viitoare se deschide la Chișinău, în organizarea Academiei de Științe a Republicii Moldova, cel de al doilea Congres Mondial al Eminescologilor. Încă nu știu dacă reuniunea celor ce trudesc întru Eminescu are o anume titulatură și subdirecționare tematică, dar îmi permit să sper că, odată și odată, în atenția acestui for internațional va figura și teza de (prea) largă circulație a asasinării poetului. Pregătisem o intervenție la ediția I, dar, „din motive ce vor fi expuse în corpul cauzei”, cum se spune la tribunal, am renunțat s-o mai susțin.

Printre invitați era prezent în aula academică și dl N. Georgescu, șef de școală în teoria complotului maiorescian (!) și-i destul de jenant să combați cu învinuitul de față, mai ales că prof. Georgescu are certe merite în cercetarea unor „amănunțimi” ale lecțiunii textelor eminesciene și-i o persoană cu anume ingenuitate, de totală bună credință; cu îndreptățire, fără îndreptățire, neîndoielnic, crede în ceea ce susține. Numai, cum se va vedea, azi spune una și mâine cu totul altceva. Și la cel de al doilea Congres figurează pe lista invitaților, așa că din nou, va trebui… să mă abțin. Probabil că alții n-ar ezita s-o facă, mai ales că teza cel puțin stupidă a asasinării (cum reiese limpede din parcurgerea atentă a „argumentelor”) câștigă ceas de ceas teren, ajungându-se la titulaturi de genul „120 de ani de la asasinarea lui Eminescu” (poster tipărit în 2009 de „Contemporanul”), care nici nu mai sunt marcate cu necesarul semn al întrebării.

Gata, s-a adjudecat, infamul și tenebrosul Maiorescu este ucigașul-șef, iar nația tresare, ciulește urechile și autorele sau autorii sunt miluiți cu râvnitul interes public. Cum s-a dus vremea marelui interes pentru mărunțișuri biografice din care Aug. Z.N. Pop extrăgea subiecte la nesfârșit, și cum sintezele monumentale nu-s chiar la îndemâna oricui, ce-i rămâne