(• Se ia o ţară de la porţile Levantului, sud-est-europeană, balcanică, mioritică, subdezvoltată, compatibilă cu o diriguire rudimentară şi prădalnică, la îndemâna unui grobian şi în beneficiul unei oligarhii. • Între hotarele ei, să subziste, vegetând un popor cu supuşenie ancestrală, docil până la prostie şi tolerant până la absurd cu impostorii şi lichelele din politică. • Se asezonează acest melanj cu hăhăieli, fâţâieli şi îmbârligături securistice prezidenţiale, cu scandaluri fără de sfârşit între palatele puterii executive. • Ţara trebuie să rabde şi să se târâie, economic şi instituţional, în coada maratonului comunitar).

Actul I (perioada de graţie 2004-2009). Moment de... răscruce al bimilenarii istorii naţionale. Suie, triumfal, în jilţul domnesc de la Cotroceni, în chip de înaintemergător şi deschizător de noi orizonturi, Traian Băsescu. E un fost fesenist de la malul Mării (cf. istoricului Marius Oprea), cu legitimaţie şi activ implicat în tranziţia „revoluţionară” din Dobrogea. De-aici ajunge mare ministru la Transporturi, lăsând posteriotăţii celebrul slogan „Aici sunt banii dumneavoastră!”, drumuri naţionale în paragină şi o flotă oiceanică dispărută în ceaţă. Vine apoi Primăria Bucureştiului, când ţipa a neputinţă: „Daţi-mi un Consiliu general!” şi-şi atribuia singur vila din str. Mihăileanu, plus alte învârteli imobiliare puse la naftalină de procurorii DNA.

Devenit „preşedintele tuturor românilor”, fostul căpitan de vapor ia chipul Arhanghelului luptei anticorupţie. Se luptă atât de vajnic cu... caracatiţa, că flagelul corupţiei înfloreşte şi mai mult. Cea mai mare realizare a providenţialului din fruntea statului e totuşi demolarea Alianţei „Dreptate şi Adevăr”, pe spezele căreia a ajuns preşedinte. Începe scandalul interminabil cu premierul Tăriceanu şi cu guvernul liberal. Povestea ajunge de pomină prin cancelariile e