În aceste zile sunt trist, august îşi înjură licenţios fructele, Germania, Spania şi alte ţări europene înghit hulpav forţele româneşti de muncă iar eu mă prosternez-rozaliu la floarea de tei să-şi întârzie aromele întrucât noi, românii nu merităm mirosuri rasate, ci mai degrabă izurile pestilenţiale din budele publice şi neecologice.
În aceste zile România este în doliu, dacă nu Naţional, cel puţin de interes Naţional. Simpaticul şi blândul rege al ţiganilor a urcat în Regatul Cerului. Împăratul ţiganilor Iulian va ajunge în Împărăţia Cerului, iar Bulibaşa în Bulibăşeala Cerului. În România, fiecare mişcare a familiei regale este monito- rizată de presă. Se aşteaptă dintr-un moment în altul mesajul de condoleanţe al celuilalt rege din România, Mihai I-ul. Cum se cuvine între regi, ce naiba! Toată suflarea românească are emoţii până la deranjarea vezicii, de funeraliile pregătite a avea loc vineri, în cripta artistic executată de pietrari de renume (păcat că a murit Michelangelo) din oraşul Sibiu, acolo unde vor odihni părţile materiale ale unsului rege. O păsărică mi-a şoptit că în memoria Măriei Sale se va monta o şatră-cort, unde va avea loc reprezentarea operetei Voievodul ţiganilor de Johann Strauss-fiul, solist fiind Florin Salam. Televiziunile naţionale îşi vor opri programele obişnuite şi vor prezenta în direct regalele funeralii.
Îmi cer scuze, dar cu toate că Regele Cioabă primează pentru toată lumea din România, îmi permit să ilustrez în câteva cuvinte simple moartea modestă a unui fost Ministru al Apărării, Costică Ştefănescu, un genial fotbalist care a făcut ca prin activitatea sa Imnul de Stat al României să fie cunoscut în toată lumea. Costică Ştefănescu a fost fundaş central al echipelor Steaua Bucureşti, Universitaea Craiova, FCM Braşov şi Naţionala României. În Naţionala României a îndeplinit funcţia de căpitan al echipei mulţi a
