- Social - nr. 163 / 22 August, 2013 In acest an se implinesc 105 ani de la nasterea maestrului Ion Vlasiu, de obarsie mureseana: Lechinta de Mures pe linie paterna si Ogra pe linie materna, iar gandurile noastre se indrepta spre trainicia cuvintelor sale intelepte ce raman in matricea spirituala a devenirii. De aceea te stimam si te iubim, draga maestre… Cel mai vechi autograf al autorului pe una din cartile sale "Poveste cu naluci”, dedicata viitoarei mele sotii, pe atunci studenta la Psihologie la universitatea din Cluj-Napoca, care l-a vizitat la Bucuresti, pe strada Pangrati, in atelierul sau, se adreseaza astfel: "Pentru Doina Valea, care vine din Lechinta noastra, satul copilariei neuitate – ii dedic aceasta carte cu nalucile tineretii. S-o citeasca si sa se distreze”, Ion Vlasiu, Bucuresti, 15 nov. 1969. Sunt mandru ca sotia mea, pe filiera lechinteana, este ruda cu maestrul, prin marea familie a Vlasilor – Vlasiu – Vlas – Vlasa, de obarsie valaha munteanobulgara, ce ajung in Ardeal pe la sfarsitul secolului XVIII, in Campia Transilvaniei. Dupa trecerea anilor si studiul in amanunt al cartilor sale, pe a caror dedicatie apar si eu, ma adresam de multe ori cu "unchiule” si eram acceptat. Am plecat din sat, Povestea cu naluci, Drum spre oameni, Cartea cea de toate zilele si In spatiu si timp – deschid nemarginirea, multidimensionalitatea creatoare a maestrului Ion Vlasiu – cea de mare scriitor a unor volume autobiografice sau/si culegeri de aforisme, proverbe, tablete pline de intelepciune, filozofie, morala – alaturi de binecunoscutele sale preocupari in sculptura si pictura. Scoala de Arte frumoase i-a desavarsit inteligenta mainilor sale uriase de taran si cioplitor in piatra, inteligenta nativa si harul de povestitor i-a deschis calea povestirilor din cartile sale, iar gandirea si meditatia longeviva i-au permis libera cugetare de sorginte etica, filosofic