Vaii cât frumos și minunat a fost în Deltă. M-am dus la festival ca cinefilul grav să ma uit doar la filme. Mă trezeam pe la 10 AM să-mi beau cafeaua pe terasa cu mușcate a pensiunii. Aveam Dunărea în față cu toate accesoriile: stuff, apă, flori și rândunele. Doamne cât de frumos era. Locul ideal pentru lecture & love. După-amiaza vizionam filme scurte, seara o păstram pentru cele lungi. În a doua parte a festivalului (14-18 aug), lucrurile n-au mers așa cum mi-aș fi dorit. Aș începe cu faptul că nu înțeleg de ce o traducătoare de subtitrări ajunge selecționer la un festival de film. Înafară de faptul că selecția de filme a fost cel puțin sinistră, mai degrabă demnă de un festival de filme categoria -B, drumul până în Deltă lung, scump (cheltuit numai pentru drum 100EUR dus-întors) și obositor. Să trecem peste partea financiară, deși pentru mulți participarea la acest festival a însemnat un sacrificiu din dragoste pentru film și nu pentru stuful din Deltă, dnă Margarina.

După 2 zile aiuritoare petrecute prin salile de cinema și la proiecțiile din aer liber, am capitulat. Mai bine a fost când săream în cap/burtă la piscina din Dolphine cu prietenii sau când m-am batut cu valurile dulci-furioase.

Filmele românești scurte prezentate în cadrul festivalului suferă de SIDA, screloză hepatică în metastază și progerie. Ședeam la proiecțiile de seară, lângă o tipă pe care nu o cunoșteam dar care râdea încontinuu. Semăna foarte mult cu Oana T. de care mi-e dor de mor. După fiecare final de film ne uitam una la alta amuzate dar mai ales confuze: “- N-am înțeles nimic. Tu? – Nimic.” Ca să poată surprinde realismul situației exact așa cum este el prezentat de la natura mamă, mirobolantul regizor nu a folosit lumina absolut deloc. Beznă totală. Nu mai spun de sunet: praf! Când era sunetul bun prin toată berbecăiala aia jenantă, actorii vorbeau în șoaptă. Cum