Există situaţii în care protezarea unei articulaţii este singura soluţie pentru ca pacientul să îşi poată continua activităţile obişnuite, fără durere şi fără deficite. Procesul semnificativ de uzură a unei articulaţii face necesară înlocuirea acesteia cu o proteză, dispozitiv artificial ce respectă întocmai forma şi mai ales funcţia segmentelor osoase pe care le înlocuieşte. Cauzele care duc la distrucţia componentelor articulare sunt reprezentate cel mai frecvent de artroză (coxartroză – artroza şoldului, gonartroză-artroza genunchiului), fenomen întâlnit la vârstnici, de asemenea leziuni posttraumatice-fracturi, displazia/luxaţia de şold congenitală, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă.
În ordinea frecvenţei, pe primul loc se situează intervenţiile pentru protezarea şoldului, urmând genunchiul, aceste două articulaţii portante ale corpului nostru (care sprijină, poartă greutatea întregului corp), fiind afectate de către statul prelungit în picioare, munca fizică grea, ridicarea unor greutăţi, etc.
Exceptând situaţiile posttraumatice, în cadrul cărora leziunile osoase şi articulare se produc brutal, majoritatea cazurilor cu indicaţie de protezare de şold sau genunchi sunt cauzate de boala artrozică, care are o evoluţie lungă în timp, pacienţii urmând până în această etapă tratament de recuperare conservator, fizical-kinetic al bolii de bază. Recuperare prin kinetoterapie
Obiectivele tratamentului kinetic pentru pacienţii cu proteză de şold/genunchi sunt recuperarea forţei musculaturii şi a mobilităţii atât a articulaţiei afectate, dar şi a întregului membru, instruirea pacientului cu privire la poziţionarea corectă a articulaţiei, evitarea unor poziţii sau mişcări care ar putea disloca proteza, reeducarea mersului, folosind iniţial cadrul de mers, ulterior bastonul, în ultimă fază mersul fiind posibil fără vreun dispozitiv ajutător.
