România şi Republica Moldova vor da startul celui mai important proiect bilateral din ultimii 20 de ani – lucrările la gazoductul Iaşi-Ungheni –, însă istoria recentă a sprijinului românesc înseamnă multe alte proiecte, puţin cunoscute publicului larg, dar care aduc schimbări radicale şi de lungă durată în ţara vecină.
Semnalele politice ale Bucureştiului sînt importante pentru Chişinău, în vremuri de criză politică (precum cea din primăvara lui 2013) sau de riposte ruseşti, dar sprijinul concret acordat de societatea civilă, de instituţii publice româneşti pentru reformarea celor similare din Republica Moldova, în logica europeană, sînt chiar mai importante. Experienţa recentă a aderării României la Uniunea Europeană este un avantaj în plus, astfel că Republica Moldova, fără a fi favorita pronosticurilor geopolitice, are un avantaj (şi un avans) în cursa pentru Europa faţă de statele din Parteneriatul Estic.
20 de ani de sprijin românesc... şi o restanţă
Potrivit estimărilor oficiale, România a alocat peste 90 de milioane de euro, începînd din 1993 pînă în 2012, ca volum de asistenţă destinat Republicii Moldova, cu un ritm de creştere accelerat după 2009. Deschiderea politică de la Chişinău a provocat o efervescenţă a întîlnirilor, a proiectelor, a conferinţelor între oameni şi organizaţii din cele două ţări – cele mai multe fără o organizare şi planificare, şi poate că e mai bine aşa: noi, românii, nu stăm bine cu planificarea, dar spontaneitatea şi însufleţirea ne ies. Pe lîngă deschiderea din 2009, a fost momentul important al aderării României la UE, în 2007. Asta a schimbat dinamica relaţiilor de peste Prut – nu mai e o chestiune moldo-română, ci una moldo-româno-europeană. Ca stat membru al UE, România are şi obligaţia de a dona bani pentru dezvoltare (să-i spunem cu acronimul specializat englezesc: ODA – Official Development Assistance). Fie
