Inainte de rezultatul alegerilor din Germania, Saxo Bank, prin randurile economistului sef Steen Jakobsen, propune o analiza a situatiei din Egipt. Steen aseaza problema intr-o noua paradigma, cea in care ar trebui sa gandeasca, de altfel, si noile guverne din zona: cea a transparentei actului de guvernare si a mecanismului economic.
Nu e ușor să comentezi situația din Egipt, mai ales când numărul morților din confruntările violente e în creștere. Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt o regiune greu de analizat, în general. Nu le poți aplica modelele economice uzuale și trebuie să observi atent ce se întâmplă “în teren” ca să faci o prognoză pe termen lung.
Regiunea își pierde direcția pozitivă, chiar dacă națiunile producătoare de petrol au economii în creștere. Totul se împarte în două: nordul și sudul. E la fel cu ce se întâmplă în Europa, doar că invers. În Europa, nordul pare sănătos și încearcă să găsească modalități de a scoate sudul din marasmul economic. În Orientul Mijlociu și Africa, sudul e cel care încearcă să țină nordul în afara disputelor politice, de teama unei “epidemii” a cererilor populare de democrație și transparență politică, valori care să guverneze economia și societatea. Nu e varianta… diplomatică, dar e cea reală.
Până nu demult, puține țări din regiunea MENA (Orientul Mijlociu și Africa de Nord) operau cu noțiunea de buget pe 3-5 ani. Politica de creștere economică era dictată de prețul petrolului, de necesitatea creării locurilor de muncă și asigurarea necesarului de bază pentru traiul populației. Acest model s-a perpetuat în statele MENA când nu a existat volatilitate politică. Acum, însă, situația s-a schimbat și guvernele din regiune nu sunt pregătite pentru a face față noii situații, eșuând în încercarea de a reforma statele din punct de vedere economic și politic înainte de marele avânt financiar din 2007.
