În timp ce SUA şi UE încearcă să-şi folosească influenţa pentru a stopa acţiunile armatei contra Frăţiei Musulmane, avertizând cu întreruperea ajutoarelor financiare, premierul egiptean a precizat că ţara sa se poate descurca fără ajutoarele occidentale: „Să nu uităm că Egiptul a supravieţuit cu susţinerea militară a Rusiei. Nu va fi sfârşitul lumii“. Tensiunile interne persistente au fost ecranate ieri de decizia de eliberare condiţionată a fostului preşedinte Hosni Mubarak.
După arestarea ghidului ei spiritual, Mohamed Badie, Frăţia Musulmană şi-a ales un nou şef suprem interimar, Mahmoud Ezzat, cu reputaţia unui „om de fier”, semn al radicalizării confreriei, decisă să lupte pentru recâştigarea puterii pierdute prin demiterea preşedintelui Morsi şi să răspundă autoritarismului prin alt autoritarism. Poreclit „Vulpea”, el nu este un necunoscut, fiind „nr. 2“ în Frăţia Musulmană până la arestarea lui Badie, acum inculpat pentru „incitare la crimă” la manifestaţiile pro-Morsi. De la destituirea fostului preşedinte islamist, provenit din Frăţie, o confruntare sângeroasă s-a angajat între armată şi mişcarea islamistă, soldată cu sute de victime.
De o parte se află Fraţii Musulmani (susţinuţi de Qatar, Turcia şi alte câteva ţări), care nu au nimic de pierdut pentru că, de la înlăturarea lor de la putere, riscă să dispară din punct de vedere politic şi să recadă în anii de obscuritate din trecut. Punctul lor forte îl reprezintă o bună organizare pe ansamblul teritoriului egiptean, unde duc activităţi numeroase de ani de zile, dispunând de mijloace financiare importante. De cealaltă parte se situează armata condusă de generalul Abdul Fattah al-Sissi, susţinută de partea laică a populaţiei (unde trebuie incluse şi minorităţile religioase – copţi, şiiţi etc.) şi care nu poate da înapoi dacă nu doreşte un scenariu „iranian” cu stabilirea unei teocraţii, în ace