Structura câmpului literar

Relaţia literaturii cu politicul a suscitat şi va suscita mereu interesul inte­lec­tua­li­lor români şi nu numai. Această relaţie este una subtilă, cu implicaţii multiple asu­pra a tot ceea ce defineşte structura câm­pului literar. Nu folosesc întâmplător acest concept. Delia Ungureanu a publicat recent la Editura Universităţii din Bu­cu­reşti un volum intitulat Poetica Apocalipsei. Războiul cultural în revistele literare ro­mâ­neşti (1944-1947). Iar metoda de analiză aleasă de autoare este cea a lui Pierre Bourdieu din celebra sa lucrare Regulile artei. Geneza şi structura câmpului literar. Dar Delia Ungureanu nu face pur şi sim­plu recurs la o metodologie şi o aplică în­­toc­mai. Se dovedeşte foarte atentă la di­ferenţele specifice dintre realităţile poli­tico-literare din Franţa şi cele din România anilor ’44-’47. Aceste diferenţe ar fi dictate, crede autoarea, de faptul că „imixtiunea crescândă a politicului în jo­cul literar atacă treptat, până la anulare, autonomia relativă a câmpului“. Astfel, s-a distanţat de metoda lui Pierre Bour­dieu atunci când a încercat să configureze „dezechilibrele câmpului literar“ ce nu fac obiectul studiului cercetătorului francez. Personal, sunt interesat să urmăresc toc­mai aceste dezechilibre, căci ele dau di­na­mi­ca discursului critic şi pasiunea inves­ti­gaţiei Deliei Ungureanu. Şi pentru ca aceste lucruri să poată fi puse în act, ea res­tituie imaginea spaţiului literar româ­nesc, urmărind sursele primare, consul­tând revistele vremii, deoarece „ele dau ima­ginea clară a mişcărilor scriitorilor pe măsură ce aceştia se aliniază sau nu noilor directive şi răspund presiunilor, con­turând o imagine vie a vieţii literare,

în­­registrând luările de poziţie care, nu arareori, variază într-un timp foarte scurt“.

Restituirea adevărului şi dezbaterea morală

Delia Ungureanu