Fosta zi naţională a României, serbată înainte de 1989 pe 23 august, are diferite conotaţii în mintea românilor. Ziua de 23 august a rămas în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, marcată cu parade miliare, steaguri şi spectacole grandioase ţinute pe stadioanele ţării. Istoricii amintesc însă că 23 august 1944 este ziua în care România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva foştilor aliaţi, nemţii. Astăzi, pentru români, această dată aproape ca şi-a pierdut semnificaţia. Manualele de istorie reţin, totuşi, că, în urmă cu 63 de ani, ţara noastră s-a aflat într-un moment de răscruce. Pe 23 august 1944, pentru a evita un război pe teritoriul României, Regele Mihai a lansat lovitura de stat împotriva guvernului Antonescu, trecând de partea aliaţilor. Ca rezultat, Regele Mihai a scurtat al doilea război mondial cu câteva luni, fiind salvate vieţile a sute de mii de persoane. A permis, totodată, creşterea vitezei cu care avansa Armata Roşie în România şi a oferit în acelaşi timp Armatei Române posibilitatea de a elibera ţara de ocupaţia germană. în absenţa unui armistiţiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici. Armistiţiul a fost semnat trei săptămâni mai târziu, pe 12 septembrie 1944, în termenii dictaţi de Moscova. Lovitura de stat a dus practic la capitulare necondiţionată în faţa Aliaţilor.

Ceea ce puţină lume ştie este că, la 23 august 1944, regele Mihai n-a fost întrutotul cinstit. în “Proclamaţia către ţară” difuzată în seara acelei zile – şi redactată, se pare, de Lucreţiu Pătrăşcanu – suveranul a pretins că întoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri şi că România a beneficiat de condiţii acceptabile. Acest lucru se pare că nu ar fi adevărat.

Dimpotrivă, de la începutul anului 1944, Ion şi Mihai Antonescu începuseră tatonări diplom