Mai învăţaţii bisericii resping, astăzi, cu dispreţ, apartenenţa poruncii "crede şi nu cerceta" la corpul autentic al învăţăturilor creştine. Nu este de găsit, nicăieri, în textele autentificate! Ceea ce uită să spună este faptul că ea face parte dintr-o "ciorbă ideologică" servită enoriaşilor, pe lîngă textele biblice autentice, cînd sleită, cînd reîncălzită, de cel puţin 1000 de ani! La polul opus, se află o propoziţie, de asemenea des citată, care stă pe frontispiciul a zeci de universităţi, din întreaga lume, ba chiar şi pe cel al CIA!!, Evanghelia după Ioan (8, 32): "...şi veţi cunoaşte Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi!" Un imn adus cunoaşterii şi cercetării, spun în cor cei care, fie folosesc citatele biblice pentru propriul interes, fără scrupule, fie fără să cunoască şi să cerceteze, ei înşişi, textele cu pricina. Dacă ar fi făcut-o, ar fi băgat de seamă că, în episodul respectiv, Iisus (în relatarea Apostolului Ioan) nu vorbeşte despre adevărurile vieţii omeneşti, ci despre Adevărul pentru adeverirea căruia Tatăl însuşi l-a trimis pe Pămînt, pe El, Fiul! Este unul dintre puţinele episoade biblice în care Iisus insistă explicit pe diferenţa radicală dintre El şi muritorii cărora a fost trimis să le dea Lumină, dintre Lumea Lui, a Tatălui, respectiv cea a oamenilor, dintre "Mesajul Său" şi "discursurile omeneşti", inclusiv cele generate în jurul credinţelor oficiale, tradiţionale. Aproape în termenii celebrei teoreme a lui Gödel, Iisus le spune fariseilor că este imposibil pentru oameni să "deducă", din cercetarea celor lumeşti, Adevărul pe care el îl aduce! Pardoxal, este unul dintre cele mai puternice episoade biblice care justifică propoziţia "crede şi nu cerceta"! Mesajul, fără echivoc: oamenii nu pot avea acces la Adevărul lui Iisus, decît pe calea Credinţei! Ceea ce, desigur, le lasă toată libertatea să cerceteze realitatea lumii din care fac par