- Social - nr. 163 / 22 August, 2013 Profesia de dascal este cred cea mai nobila dintre toate cate exista pe pamant, de acum si dintotdeauna. Dascalii sunt cei ce modeleaza sufletul si trupul firav al copiilor, ii ajuta sa patrunda metodic si tot mai adanc in tainele tuturor lucrurilor ce ne inconjoara, sa deprinda diverse meserii si profesii, care ii vor ajuta apoi in viata sa-si castige cu multa munca si truda painea cea de toate zilele. Intre profesia de dascal si cea de parinte exista o stransa legatura in sensul ca dascalul alaturi de parinte contribuie la instructia si educatia copiilor si a tinerilor, implementandu-le cunostinte si deprinderi utile in toate domeniile de activitate ce vor sta la baza formarii multilaterale a viitorului om, care va fi si el un viitor parinte si un viitor profesor pentru generatiile urmatoare. Tendinta fireasca a lucrurilor ar fi sa avem dascali si parinti tot mai buni, oameni de omenie, capabili sa dezvolte din ce in ce mai mult societatea umana pe care sa o duca pe drumul unei civilizatii superioare. Oare de ce nu este asa? Daca ne uitam doar in ograda noastra, in patria noastra, Romania, fara a ne uita prin alte curti straine, am putea spune, fara sa gresim, ca aici, in acest colt de lume binecuvantat, am avea toate sansele sa fim un model de urmat in mai toate domeniile de activitate pentru o buna parte din omenire. Dumnezeu ne-a asezat foarte bine pe globul pamantesc, ne-a dat o clima temperata, ne-a daruit toate formele de relief cu mari bogatii ale solului si subsolului, cu oameni minunati cu o inzestrare genetica superioara, cu tot ce ne trebuie pentru a putea deveni intre natiunile fruntase ale lumii. Ce ne opreste oare? Dupa parerea mea ne-au lipsit si ne lipsesc in continuare adevaratii conducatori care sa conduca in mod competent, dezinteresat si jertfelnic acest popor spre civilizatie si bunastare. O vina pentru a n