- Cultural - nr. 163 / 22 August, 2013 Au trecut 132 de ani de la nasterea lui George Enescu, cel care a deschis muzicii culte romanesti portile universalitatii. Stralucita lui viata a inceput la 19 august (stil nou) 1881, in satul Liveni, de langa Dorohoi, si s-a sfarsit dureros intr-un hotel din Paris, la 4 mai 1955. Enescu a fost singurul copil al invatatorului Costache Enescu si al Mariei, care au supravietuit din cei sase copii ai familiei. Parintii sai i-au asigurat o ingrijire deosebita si copilaria lui s-a petrecut sub vraja florilor, trilurilor pasarilor, a cantecelor lautarilor si a viorii tatalui sau. La aceste izvoare fermecate si-a format copilul Enescu sensibilitatea pentru armoniile sonore. Acest copil-minune a fost dus de parintii sai, in 1888, la Conservatorul din Viena, dupa sfatul profesorului iesean Eduard Caudella. A urmat apoi Conservatorul de muzica din Paris, in anii 1893-1899, pe care l-a absolvit in mod stralucit. Enescu s-a afirmat de timpuriu cu "Poema romana” (1897) si cele doua "Rapsodii romane” (1900-1901) si alte creatii, devenind si un celebru violonist. Marile succese creatoare si interpretative i-au adus si mari venituri, incat a putut institui, in 1912, Premiul de compozitie G. Enescu, destinat sustinerii morale si materiale a tinerelor talente muzicale romanesti, pentru crearea unei viguroase scoli muzicale romanesti. In anii Primului Razboi Mondial, Enescu a ramas in tara si a alinat cu vioara sa durerile ranitilor din spitale, dand si multe concerte in Iasi si in alte orase pentru ajutorarea invalizilor si a copiilor orfani de razboi. In 1917, Enescu a incropit o valoroasa orchestra simfonica in Iasi, iar in 1920 a pus bazele societatii Compozitorilor Romani. Inzestrat cu o memorie muzicala formidabila, Enescu a devenit un foarte mare erudit al muzicii, compunand in mai toate genurile si formele muzicale (Poema romana, 5 simfon