În încercarea de a restabili adevărul istoric referitor la complicatele evenimente din jurul datei de 23 august 1944, Corneliu Coposu, martor la aceste evenimente, a semnalat, printr-o scrisoare trimisă unuia dintre autorii cărţii „August 1944. Repere istorice”, inadvertenţele apărute în paginile lucrării.
Este vorba despre Florin Constantiniu, unul dintre cei mai mari istorici români de după Primul Război Mondial, care a scris, împreună cu Mihai Ionescu, o lucrare despre perioada fierbinte din august 1944, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică în 1984.
Scrisoarea a fost trimisă în 30 iunie 1986 de la domiciliul Seniorului, din Strada Mămulari nr.19 şi, dată fiind abnegaţia cu care Corneliu Coposu era urmărit de Securitate, ea a fost interceptată şi multiplicată înainte de a fi retrimisă destinatarului. Aşa a a ajuns pe rafturile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, unde a fost găsită, recent, de istoricul sălăjean Marin Pop. Potrivit acestuia, dacă în “Jurnal în vremuri de război”, lucrare în care Seniorul scrie despre aceleaşi evenimente însă fără a face comentarii cu substrat politic pentru că promisese acest lucru Secutităţii, în scrisoare Corneliu Coposu nu se abţine de la astfel de comentarii. Scrisoarea cuprinde povestea succintă a evenimentelor din august 1944 şi a celor care au precedat şi determinat întâmplările de atunci, dar şi inadvertenţele, subliniate punctual, dintre realitatea istorică şi paginile cărţii scrise de academicianul Florin Constantiniu.
Potrivit istoricului, copia scrisorii era însoţită, în arhivele CNSAS, de o notă trimisă organelor de Securitate de către Serviciul care intercepta corespondenţa, din care aflăm că şi istoricul Florin Constantiniu, la vremea respectivă cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” era „obiectiv”, adică urmărit de c