"Regele Ferdinand I al României....lealitate, iubire de dreptate, o bunătate profundă şi o blajină sentimentalitate....iată calităţile cu care a fost caracterizat de către contemporanii săi.", ne spune dr. Ştefania Ciubotaru, de la Muzeul Naţional Cotroceni.

La 24 august 1865, se năştea la Sigmaringen, prinţul Ferdinand, cel care avea să devină, peste ani, regele României. "Primele instrucţiuni le-a primit în familie de la profesorul Gröbels, urmând apoi gimnaziul din Düsseldorf. După câţiva ani ca ofiţer în garda prusiană şi elev la şcoala militară din Kassel, tânărul prinţ a devenit în 1887, student al universităţilor din Tübingen şi Lipsca."

La 14 martie 1889, prinţul Ferdinand, în lipsa unui moştenitor direct al regelui Carol I al României, a fost declarat membru de drept al Senatului României, iar la 18 martie 1889, "moştenitor prezumptiv al Coroanei", cu titlul de Alteţă Regală Principe al României. Şi de aici începe aventura şi minune avieţii sale. Începe să devină român...

Imediat după venirea sa în ţara care îl va adopta, principele a fost înaintat la gradul de locotenent, iar la 10 mai 1891 la gradul de căpitan, după ce, la 13 iunie 1890 fusese transferat la Batalionul 4 Vânători.

Unui viitor rege al României trebuia să i se găsească o mireasă pe măsură. Aceasta avea să fie o prinţesă britanică, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi cu sânge imperial rus. "La 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, principele Ferdinand s-a căsătorit cu principesa Maria de Edinburgh şi Saxa Coburg-Gotha, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Au avut împreună şase copii, primul născut şi moştenitorul tronului - principele Carol, venind pe lume imediat după căsătoria părinţilor săi, la 16 octombrie 1893. Au urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Marioara (Mignon, 1900