“Șapte ani în Tibet”, de Heinrich Harrer
Heinrich Harrer (1912 – 2006) a studiat la Universitatea din Graz, remarcându-se la geografie şi la probele atletice. În 1936, a făcut parte din echipa olimpică de schi a Austriei, iar în 1937 a câştigat Campionatul Mondial Universitar de schi. În 1938, a făcut parte din echipa de alpinişti care a escaladat, pentru prima dată, peretele nordic al muntelui Eiger. Povestea acestei expediţii se regăseşte în volumul “Păianjenul alb”. A scris mai multe cărţi despre Tibet şi a transcris autobiografia lui Thubten Jigme Norbu, fratele lui Dalai Lama. “Șapte ani în Tibet” este una din cele mai frumoase cărţi de călătorie ale timpurilor noastre, tradusă în peste 50 de limbi şi vândută în peste 60 de milioane de exemplare. A fost ecranizată de mai multe ori, ultima dată în 1997, cu Brad Pitt în rolul lui Heinrich Harrer, filmul bucurându-se de acelaşi succes ca şi cartea.
“Cunoscutul alpinist austriac Heinrich Harrer este invitat, în 1939, să participe la expediţia germană de identificare a unei noi căi de acces pe muntele Nangon Parbat, din India. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial îi împiedică pe membrii expediţiei să se întoarcă în Europa. Transferaţi dintr-un lagăr în altul, ei plănuiesc să evadeze şi să meargă în Tibet. Dintre toţi, doar Heinrich Harrer şi prietenul său Peter Aufschnaiter reuşesc, după o călătorie lungă şi epuizantă, să ajungă în Lhasa, capitala Tibetului, «oraşul interzis», în care niciun european nu fusese primit până atunci. În cei şapte ani petrecuţi în Tibet, cei doi au învăţat limba şi au fost definitiv cuceriţi de această ţară şi de locuitorii ei. Harrer a devenit prietenul şi sfătuitorul lui Dalai Lama, pe care l-a însoţit în India atunci când Tibetul a fost invadat de China. Fascinantele poveşti despre evadarea din lagăr, despre traversarea plină de peripeţii a masivului Himalaya, de