ASA Târgu Mureş se pregăteşte de noul sezon în Liga a II‑a. Antrenamentele sunt dure, dar extrem de bine organizate. Nimeni nu comentează. Totul pare bine calculat cu mult timp înainte, aşa cum se întâmplă la echipele mari. Terenul e transformat parcă în circuit de atletism pentru că se susţin testele fizice. În centru, un tip înalt, cu o şepcuţă albă, monitorizează şedinţa de pregătire. Seamănă perfect cu omul cu şepcuţă albă care stătea pe banca naţionalei la Mondialul din 1994 sau la cel din 1998. E fiul celui de atunci. Edi Iordănescu a pornit pe urmele tatălui său. „Am acceptat să vin la Târgu Mureş pentru că se doreşte performanţă etapizat şi există infrastructură, care pentru mine este cea mai importantă. Proiectul este pe doi ani. Nu vreau să ne creăm iluzii degeaba. E un proiect început de la zero“, explică Iordănescu junior motivul pentru care a ales ASA.

E a doua aventură a sa ca principal, după Fortuna Brazi, alături de care a ratat „la mustaţă“ promovarea în Liga a II‑a. Are deja un record de care e mândru: „Am 21 de jocuri la Fortuna în care n-am pierdut niciunul, incluzând meciurile amicale. Au fost 7 victorii şi 2 egaluri în campionat. Pot spune că sunt neînvins ca principal“.

"Tata m-a învăţat ce e echilibrul"

De mic, Edi Iordănescu a ştiut cum stă treaba în fotbalul de mare performanţă. A copilărit alături de marea echipă a Stelei, de la finalul anilor '80. Tatăl său l-a crescut în vestiar. „Am fost influenţat în sensul în care am crescut printre ei. Ştiam ce înseamnă atmosfera unui vestiar. Sunt amănunte importante. Restul însă le acumulezi în timp“, îşi aminteşte Edi. Pentru el, şcoala de antrenor a început din adolescenţă. Cupa Mondială din 1994 a fost o carte deschisă. „Am trăit pe viu toate meciurile. La jocul cu Suedia am trecut de la agonie la extaz. E păcat că am pierdut pentru că nu ştiu dacă echipa naţională a Român