Moartea şi-a pierdut dreptul la intimitate, a devenit un eveniment în care relaţiile, statusul social, averea şi imaginea răposatului se dispută public.
Moartea unuia dintre liderii romilor a ridicat pentru câteva clipe istorice perdeaua de fum a propagandei şi i-am putut vedea pe vrăjitorii din Oz la treabă. Zile în şir, echipele de reporteri au urmărit pas cu pas traseul funebru al “carului alegoric”, cum în mod repetat l-au numit unii jurnalişti sugrumaţi de emoţie. Doar vorbeau despre un rege, nu? Emoţie trucată sau indusă de departamentul editorial? Ca de obicei, nu pariaţi pe emoţiile unei prese autiste sau pur şi simplu slujind grupului de interese care-i bagă banii în cont. Iniţial, mai toţi şamanii presei au empatizat pe prima pagină nu cu decedatul sau cu rudele de pe marginea catafalcului, ci cu grimasele patetice ale preşedintelui Băsescu. I-au consemnat cu sfinţenie coregrafia îndurerată, de la trimiterea la faţa locului a unui medic pe care până mai ieri îl detesta public, la survolul României pentru a fi primul la priveghi şi în paginile registrului de condoleanţe. Dacă pentru mulţi români supraponderali de atâtea ştiri senzaţionale, accidente sângeroase şi morţi iluştri, numele lui Florin Cioabă nu însemna prea mult la începutul crizei cardiace monarhice, după câteva zile a ajuns să-i hipnotizeze pe telespectatori care au, în secret, nostalgii dinastice şi admiră buzduganele puterii.
Desigur, fiecare om este stăpânul propriilor emoţii. Acestea sunt, însă, de uz intim şi e ruşinos să le expui nude public, la ore de maximă audienţă. Dar politicienii au şters de multă vreme graniţa dintre actorie şi politică. Emoţiile, sentimentele fac scandal, iar scandalul face rating. Decis să-şi determine contestatarii să uite proasta impresie pe care a făcut-o, de-a lungul timpului, comportamentul său discriminatoriu, dar şi să amenajeze un pos