Vinerea trecută eram în sala cazinoului din Sinaia printre spectatorii care nu lăsaseră nici un loc liber la concertul marelui pianist Valentin Gheorghiu, care la cei 85 de ani ai săi invitase colegi din diverse generaţii la un recital pe care să îl susţină împreună.
Sub imperiul dificultăţilor pe care le-am întâmpinat în a înlocui o echipă la final de carieră cu una tânără în cazul unei emisiuni de radio, am simţit o bucurie atât de intensă văzând ce se întâmpla pe scenă încât respectivul recital avea să-mi rămână mult timp în memorie.
Din generaţia lui Valentin Gheorghiu cred că nu mai există nimeni în ţară care să evolueze încă pe scenă la standarde artistice atât de înalte. Alături de el au apărut cântând în duet sau trio cu el reprezentanţi ai generaţiei de mijloc, Roxana Gheorghiu, Marin Cazacu, Gabriel Croitoru. Şi aşa, coborând pe scara vârstelor până în jurul vârstei de douăzeci de ani, în acelaşi context au fost creditaţi de asocierea cu numele lui Valentin Gheorghiu foarte tineri muzicieni precum violonista Simina Croitoru, pianistul Mihai Ritivoiu sau violoncelistul Ştefan Cazacu.
Cei mai tineri dintre aceştia au cântat împreună cu Valentin Gheorghiu, nu puşi să apară „în deschidere”. Ei vor putea spune peste timp că au cântat în duet sau trio cu legendarul Valentin Gheorghiu. Iar acestui minunat om şi muzician i s-a părut firesc, iar în ultimii ani chiar cultivă această asociere cu tânăra generaţie deşi nu a vrut niciodată să fie profesor în sensul propriu al cuvântului.
Valentin Gheorghiu şi prietenii săi FOTO Virgil Oprina
Lui Valentin Gheorghiu îi lipseşte încrâncenarea celui care crede că are ceva de pierdut până în ultima secundă a vieţii. Pe scena de la Sinaia, în acordurile muzicii lui Beethoven, Chopin, Enescu sau Rachmaninov, cu toţii, indiferent de generaţie, au avut ceva de dăruit. Deşi sunt artişti cu tem