“Chiar dacă a fost supralicitat în regimul comunist, evenimentul are în continuare o importanţă mare pentru destinul ulterior al neamului românesc”, afirmă Petronel Zahariuc, decanul Facultăţii de Istorie.
Pionieri şi muncitori scoşi la defilare, demonstraţii militare şi coloane nesfârşite, flori şi eşarfe fluturate, steaguri roşii şi tricolore, portrete ale liderilor comunişti, cântece patriotice şi revoluţionare – aşa ar fi arătat ziua de 23 august acum trei decenii. Ziua Naţională a României în regimul comunist, un eveniment cu multiple valenţe istorice, a devenit victimă a uitării colective, spun istoricii.“Supralicităm, iar apoi uităm”
La 23 august 1944, România ieşea din alianţa cu Germania nazistă şi intra în sfera de influenţă a URSS. Mareşalul Ion Antonescu, alături de mai mulţi miniştri, era arestat din ordinul regelui Mihai, iar România era, cel puţin la nivel declarativ, o ţară democratică. Abia în 1948, 23 august este proclamată drept zi naţională, după ce regele fusese forţat să abdice în favoarea Partidului Comunist.
Profesorul universitar Petronel Zahariuc, decanul Facultăţii de Istorie (Universitatea “Al.I. Cuza”), plasează evenimentele din acea în zi într-un top al celor mai importante momente din istoria românilor. Decanul critică atitudinea de astăzi, când noilor generaţii le este permisă o “nedreaptă uitare”. “Chiar dacă a fost supralicitat în regimul comunist, evenimentul are în continuare o importanţa mare pentru destinul ulterior al neamului românesc. Dacă ar fi să fac un top, pe primele poziţii s-ar număra momentul 1 decembrie 1918 – Marea Unire, 24 ianuarie 1859 – Unirea cea Mică, Independeţa proclamată pe 9 mai 1877, redobândirea Basarabiei şi a Bucovinei şi, apoi, ziua de 23 august. Sunt momente care se leagă de istoria secolelor XIX – XX, lucruri importante care ne ţin şi astăzi cu gândul că poate vreodată Basarabia şi
