Discuţia cu privire la reducerea şoc a taxării în România – pornind de la afirmaţia mea că în 6 luni România ar intra astfel în faliment – m-a readus cu gândul la Universul Elegant, carte scrisă de Brian Greene şi tradusă la noi de Editura Humanitas sub îngrijirea lui Vlad Zografi (Brian Greene, Universul Elegant. Supercorzi, dimensiuni ascunse şi căutarea teoriei ultime, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008).
La subcapitolul Viaţa pe fugă autorul scrie “… Timpul trece mai încet pentru un individ aflat în mişcare decât pentru unul în repaus. Dacă raţionamentul simplu care ne-a dus la această concluzie este corect, atunci nu ar trebui de exemplu, să trăim mai mult dacă suntem în mişcare decât dacă stăm pe loc? La urma urmei, dacă timpul trece mai încet pentru un individ aflat în mişcare decât pentru un individ în repaus, atunci această discrepanţă nu ar trebui să se aplice doar la timpul măsurat de ceasuri, ci şi la ritmul bătăilor inimii şi al degradării diverselor părţi ale corpului uman. Dar aşa se şi întâmplă, după cum a fost confirmat experimental în mod direct – nu prin lungimea speranţei de viaţă a oamenilor, ci folosind nişte particule microscopice: miuonii. Există totuşi o capcană aici, care ne împiedică să proclamăm că am descoperit fântâna tinereţii”.
Bun, şi care este legătura cu lecţiile crizei, intrarea în faliment a României şi propunerile fanteziste de reducere şoc a fiscalităţii (a nu se înţelege ipocrit că aş fi un adversar al reducerii taxării, dar consider că secvenţialitatea optimă şi raţionalitatea procesului trebuie luate în considerare, aici teoria perturbaţiilor din fizică nu îşi are rostul)? Păi e simplu. Implementezi măsurile şoc de reducere a taxării, arunci în aer toate angajamentele pe care le ai cu instituţiile financiare internaţionale – inclusiv anagjamentele prin Tratatul Fiscal – îţi pierzi credibilitatea. Creşterea neâ
