Un articol recent al dlui Valentin Naumescu despre primavara araba, in particular situatia din Egipt, si atitudinea Statelor Unite si a noastra (UE) fata de ea, m-a determinat prin inalta sa calitate, dar si prin faptul ca ajunge la unele concluzii diferite de ale mele, sa scriu acest comentariu.
Sa incep cu evolutia ipotetica a evenimentelor din Egipt daca armata nu dadea lovitura de stat (ca asta a fost). Dl Naumescu crede ca "...egiptenii l-ar fi schimbat in timp, atunci cand o majoritate s-ar fi convins ca guvernul islamist nu da satisfactie economica si sociala". Eu nu cred asta.
Lasand deschisa chestiunea daca guvernul islamist s-ar fi lasat dat jos de la putere in mod democratic - ne amintim ca in scurtul interval de timp in care a fost la putere a aratat ca nu apreciaza pluralismul politic, facand pasi la marginea sau in afara legalului (mai dihai decat in Romania verii trecute) - timpul in care Fratia Musulmana ar fi pierdut teren pana la pierderea majoritatii ar fi fost imens. Pentru ca saracimea Egiptului are prea putine sperante economice, se uita cu manie la toti imbogatitii necredinciosi si spera ca acestia sa intre in iad (iar ei insisi in rai). Forta de astazi a Islamului se bazeaza pe latura sa morala, de egalitarism, cu multa priza la saraci, care constituie majoritatea nu numai in Egipt.
Eu cred ca amplificarea conflictului intre protestatarii anti-Morsi si sustinatorii lui Morsi s-ar fi transformat rapid fie intr-o serie de masacre, fie intr-un razboi civil. Presedintele Morsi poarta responsabilitate pentru crearea starii conflictuale majore in tara, intrucat viteza transformarilor (de sus in jos) - altfel decat in Turcia - a fost prea mare, alarmanta pentru acei egipteni destul de numerosi care vad in islamizare o garantie a declinului economic si general al tarii.
Ar fi fost politic mai inteligent, des
