- Social - nr. 164 / 23 August, 2013 Odata cu marea sarbatoare crestina Adormirea Maicii Domnului, am intrat in al trei sutelea an de la martirajul Sfintilor Brancoveni. Romani, sa aprindem o lumanare, sa varsam o lacrima si sa inaltam o rugaciune pentru unul dintre marii martiri ai neamului, Constantin Brancoveanu (1688-1714). A preluat domnia pentru a "nu lasa teara sa intre alti oameni sau rai sau nebuni si s-o strice” (Giurascu). "Domn cu dragoste si ravna crestineasca fierbinte”, sentimente ce l-au calauzit intreaga viata si i-au fost sprijin in fata martirajului si a mortii. Ctitoriile sale: Horezu, Manul, Sambata de Sus, Fagaras, Ocna Sibiu, Ramnicu Sarat, Polovragi, Ismail si Galata (Constantinopol) stau marturie despre credinta lui crestina si in Biserica lui Hristos. Pentru merite deosebite, a fost facut "Princepe al Sfantului Imperiu Roman (Habsburgic)” si numit domn pe viata de sultan, iar Petru cel Mare il dorea aliat. In timpul domniei sale, cultura romaneasca cunoaste o perioada de inflorire. Constructiile religioase si laice din vremea sa impun un stil caracteristic, stilul brancovenesc. Intrigile si tradarea boierilor, printre care si ale rudei sale, Constantin Cantacuzino, au dus la mazilirea sa, in anul 1714, cu porunca de a pleca cu toata casa (fiii si gineri) la Constantinopol. "Chinurile hotesti cu taieturi la cap si la maini cu arsuri pe piept, in fata sotiei si copiilor, tinura din mai pana in iulie” (N. Iorga, "Evocari istorice”). Inainte de decapitarea sa si a copiilor, a fost promisa iertarea, in schimbul lepadarii de crestinism si al trecerii la "legea turceasca”. Demnitatea si credinta crestina profunda i-au dat taria biruintei prin moarte. Duminica, 15 august, de Sfanta Maria Mare, ziua doamnei Marica (sotia lui), cand implinea 60 de ani, au cazut pe rand capetele sfetnicului Ianache, ale copiilor: Matei, Radu, Stefan, Constantin, si c