Totemuri şi Tabuuri

Îngîndurarea-i face sluţi,

căci gîndurile li-s urîte

sau, cel puţin, posomorîte;

iar dacă,-n treacăt, îi saluţi

nici unul n-are a-ţi surîde.

Tîlcul, altminteri, e abscons,

ca (în afară doar de una,

la fel de singură ca luna)

figurile de bos, de bonz,

de jude crud dintotdeauna,

de urletmut (ca-n Munch), de gîde

ce strînge păsărea de gît

în toiul trilului (decît

că numai după ce-i surîde,

făcîndu-se şi mai urît),

de stîrcii care li-s totem,

şi-i pot, în pliscurile lunge,

stîrcì, – încît ăi cinci extrem

de mult (şi de demult) se tem

de ei, dar n-au cum să-i alunge.

Nu ştim, altminteri, în ce scop

(pentru că tîlcul e abscons

sau efasat cu vreo pierre ponce),

un tînăr are stetoscop, –

şi,-n stînga-i, vezi un sfinx de bronz

cu cap dodecaedric, parcă,

din pentagoane congruente...

Ce caută-n aceeaşi barcă

(din care morţii, doar, debarcă)

nu te-ntreba, căci imprudent e;

nici, mai cu seamă, ce-i cu tandra

copilă şi, dacă din voia

sa, e cu ei, – nu cum Cassandra

cu-Atridul cu care meandra

Moirii-adus-o-a din Troia...

Totemuri şi Tabuuri

Îngîndurarea-i face sluţi,

căci gîndurile li-s urîte

sau, cel puţin, posomorîte;

iar dacă,-n treacăt, îi saluţi

nici unul n-are a-ţi surîde.

Tîlcul, altminteri, e abscons,

ca (în afară doar de una,

la fel de singură ca luna)

figurile de bos, de bonz,

de jude crud dintotdeauna,

de urletmut (ca-n Munch), de gîde

ce strînge păsărea de gît

în toiul trilului (decît

că numai după ce-i surîde,

făcîndu-se şi mai urît),

de stîrcii care li-s totem,

şi-i pot, în pliscur