Să începem, să începem, da’ cu ce? Pentru că simț io că în această vacanță m-a lasat bruma de inspirație în domeniul pe care nu-l cunosc, dar îmi dau cu părerea; fiind și o ediție altPHel de 23 August, mandea, cel ce-am dormit cu cravata de pionier la gât în noaptea de după, n-am ajuns la acel grad de subtilitate intelectuală încât să trec, de egzampăl, de la șefia cotizațiilor UTC șmanglite pentru fabricarea de cozonaci Copos-ieni fără să mi se clinteasc’un neuron la mansardă.
Deci, în acest prim articol de nou sezon gazetăresc, n-o să fac decât să-mi revărs umorile de neîmplinit în societatea capitalistă multilateral dezvoltată asupra celor care (Iuda a fost mic copil, pe lângă transformările înălțătoare suferite de niscai pupincuriști pe stil vechi), cu un cameleonism rafinat, au schimbat pe loc, în decurs de zile, crezuri, idealuri, comportamente. Adică: vine un tovarăș, căpitan de secu’ sau mai mare în grad, cărător de gentuță cu secretele „atomice” ale cuplului peltico-prostănac, în 16-18 decembrie 1989 la/de la ultima vizită a cuplului la Teheran, și ne rânjește acum, de sub gușă, de pe poziția de cel mai bogat om al Kakastanului, bașca de proprietar de echipă de fotbal struțo-cămilească pe care o mută după cum vrea mușchiul lui de fostă extremă stânga (de stânga, să trăiți!) la Avântul Solz de Pește din câmpia teleormăneană.
Un cărător de borcane de iaurt prin cantonamentele Stelei de până’n 1989, mare dansator din buric cu dizeoze prin barurile Continental sau Ambasador din negura comunistă, băgăcios și tupeist, ajunge și el, din camioane de devalizat sărăcăciosul bantustan, mare „apropitar” cu toate oile din dotare. Vremelnic are ceva probleme, dar pulimea abia-l așteaptă pe neanderthalian cu impresii de la „Ia săpunu’, na săpunu’!” ca să-i plângă pe umăr că tare hoț de treabă a mai fost, nu ca hoțu’ ălălalt de Păturiciu, ce numa’ pentru el ș