Acum, cînd scriu aceste rînduri, sînt consternat de labilitatea gazetărească a unui scriitor de talent, cu un Jurnal care a făcut epocă, fiind comparat cu cel al lui Klemperer, ambele denunţînd dictatura şi efectele sale. Sînt consternat şi contrariat. Mihail Sebastian, căci despre el va fi vorba, nu a putut evita două capcane ale vremii: una de dreapta, alta de stînga, împinse spre extremele lor în interbelic. Capcana „de dreapta“ – ca urmare a colaborării laCuvântul lui Nae Ionescu. Charisma mentorului său făcuse mai multe victime celebre. Cum se ştie, lecţia dureroasă a primit-o Mihail Sebastian chiar de la Nae Ionescu, prin prefaţa la De două mii de ani, unde îl condamna la moarte cu tot neamul său. Marta Petreu îl numeşte chiar „ucenicul Diavolului“, adică, dacă nu verde, „aproape verde“.

Mihai Iovănel, în recentul său studiu intitulatEvreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică (Editura Cartea Românească, 2012), consideră însă că Marta Petreu exagerează, căci, pentru nevoile demonstraţiei, ia în consideraţie unele texte neconcludente. Să menţionăm dintru început că nu despre talentul literar al lui Sebastian este vorba aici, ci despre traseul său ideologic. Mihai Iovănel îl etichetează astfel: „Condeiul său sprinten de gazetar nu poate masca lipsa lui fundamentală de orientare politică.Ideologic, Sebastian e departe de a fi o structură vertebrată, scrie, s-ar putea spune, încotro îl împinge inspiraţia“. Şi mai departe: „El face legătura între contexte incompatibile: Sebastian este şi evreu, şi discipol al lui Nae Ionescu, şi membru al protipendadei culturale şi persecutat, un apropiat [în cele din urmă – n.m.] al Partidului Comunist“.

Ceea ce m-a intrigat, din capul locului, a fost sintagma „evreul improbabil“, căci improbabil înseamnă nesigur, incert, irelevant. Evreitatea lui Sebastian trece printro criza de identi