- Cultural - nr. 164 / 23 August, 2013 Aceste dealuri, daca ar vorbi Si iarba de-ar putea ca sa graiasca, inlacrimate ele-ar povesti de un razboi si-o oaste romaneasca. De cum erau de gloante secerati feciorii tineri, fara cununie, si cum au fost cu moartea cununati, cand au cazut, ucisi in batalie. Si apele ce curg de ar grai si tarmul ce, lovit de val, se frange ne-ar spune ce-au vazut cu ochii lor, ca Muresul a fost un rau de sange. Din mal in mal, pluteau morti langa morti si nimeni nu era sa ii adune, doar vantul printre salcii clipocea un trist prohod de dus la-ngropaciune. - Unde-ai murit necunoscut soldat si ochilor cine le-a-nchis privirea? - Ninsorile si ploi ce m-au udat si toamnele tarzii cu desfrunzirea. - Acasa tristi pe cine ai lasat? - Mireasa ce-am luat-o din iubire, surori si frati, pe tata-ngandurat si mama, sfanta maica, in jelire. - De ce te-ai dus si cine te-a chemat sa mergi sa mori si sa ajungi sub glie? - Strabunii, care-n grija mi-au lasat sa nu ajunga neamul in robie. - Si-n toiul luptei, cine te-a vandut si a luat argintii pusi in mana? - E un pastor, ce nu l-a cunoscut nici Miorita, cand urcam spre stana. Se coborase iadul pe pamant, cand s-a pornit o grindina de gloante si-a trebuit sa mergem la atac, precum era comanda, trimisei ordonante. Din deal, ne-au fulgerat si ne-au cosit, val dupa val si fara incetare, aprinse guri de foc, intrun-au clantanit si nu a fost nadejde de scapare. De-aceea eu acasa n-am venit, sa ma cunun si sa fiu mire, mama, fiindca am fost cu moartea logodit si totul s-a-ntamplat de la o rana. VASILE CIIA DATASAN - Cultural - nr. 164 / 23 August, 2013 Aceste dealuri, daca ar vorbi Si iarba de-ar putea ca sa graiasca, inlacrimate ele-ar povesti de un razboi si-o oaste romaneasca. De cum erau de gloante secerati feciorii tineri, fara cununie, si cum au fost cu moart