Azi noapte, am avut un vis. Se făcea că Antonescu s-a întors din Antalya şi se odihneşte. Eu stau pe un trotuar, pe celălalt trotuar – se agită Picasso, Monet şi Matisse, în fruntea delegaţiei cetăţenilor din Carcaliu; cer rembranzi de foc, pentru la iarnă. Între noi, şerpuieşte un cortegiu funerar. Se aud alămurile fanfarei şi bocetele oamenilor. Patru gealaţi poartă pe năsălie un cocor împuşcat. La fiecare intersecţie, Ponta aruncă asupra mulţimii o ploaie de mărunţiş.

Ca şi cum s-ar fi scurtcircuitat o turbină cerească, timpul îşi iese din ţâţâni - noaptea şi ziua se succed ameţitor.

Începem să alunecăm, toţi cei mai sus enumeraţi, plus câţiva turişti rătăciţi în Bucegi, într-o altă dimensiune, ca şoarecii într-un sac, în timp ce Băsescu recită dintr-un poem de Cărtărăscu: ”dă lăbuţa (vei da şi boticul)/ toamna îşi agaţă baticul/ în pomii turcoaz”.

Pe fundul sacului au mai rămas doi tehnocraţi, care se opintesc să schimbe Constituţia: ”Cei doi preşedinţi ai României vor reprezenta part-time statul român (ilizibil). În caz de moţăială a primului, mandatul celui de-al doilea se declanşează automat”.

Relu şi Nini fac semne prietenoase de pe locomotiva unui mărfar, Tőkés umblă la colindat cu Steaua României (”Ne daţi ori nu ne daţi”?), Duşa trimite corpul de control al extratereştrilor să verifice şpăgile Scorpionilor Roşii din Afganistan.

Se aude un troznet sinistru, ca şi cum ar crăpa USL, şi mă trezesc brusc din somn, direct în visul românesc.

Azi noapte, am avut un vis. Se făcea că Antonescu s-a întors din Antalya şi se odihneşte. Eu stau pe un trotuar, pe celălalt trotuar – se agită Picasso, Monet şi Matisse, în fruntea delegaţiei cetăţenilor din Carcaliu; cer rembranzi de foc, pentru la iarnă. Între noi, şerpuieşte un cortegiu funerar. Se aud alămurile fanfarei şi bocetele oamenilor. Patru gealaţi poartă pe năsălie un co