Clement Tamaş are ultimul studio fotografic de modă veche din oraş. Singurii săi clienţi au rămas cei care vor reproduceri după poze vechi şi rromii care fac poze pentru străinătate.

Într-o perioadă în care orice puşti are în buzunar dacă nu un aparat de fotografiat digital măcar un telefon capabil să imortalizeze câteva imagini, Clement Tamaş se încăpăţânează să rămână pe baricade ca ultimul proprietar al unui studio fotografic din oraş. Se recomandă ca fiind un fotograf de modă veche, cu 47 de ani de meserie la activ. Are acelaşi studio de 32 de ani, chiar în centru, la Casa Modei. Spaţiul s-a micşorat, însă, de cinci ori, în ultimii ani, închiriind mereu câte o bucăţică din spaţiu altor întreprinzători hotărâţi să cucerească piaţa romaşcană. “Au fost cel puţin vreo opt activităţi în spaţiile de lângă mine, cele mai multe s-au închis”, spune Clement Tamaş.

El s-a încăpăţânat să reziste, împotriva trendului. Când a început activitatea, în 1967, Cooperativa Meşteşugărească, al cărei angajat era, avea zece ceasornicari angajaţi, trei studiouri foto, numeroşi cizmari, frizeri, depanatori radio-TV şi, chiar, remaiori de ciorapi. Multe dintre meserii au devenit, însă, amintire. Remaiorii de ciorapi au dispărut cu desăvârşire, ceasornicar mai e doar unul, cizmarii şi croitorii mai trăiesc doar din reparaţii. “Meseriile astea sunt pe cale de dispariţie. Nu le mai cere piaţa”, concluzionează Clement Tamaş, amintindu-şi că, de 15 ani, nimeni nu a mai venit la el la atelier ca să înveţe meserie, deşi are toate documentele şi pregătirea necesară de a fi ceea ce astăzi se numeşte “formator”.

Un client pe săptămână

În perioada de glorie a fotografiilor pe hârtie, clienţii foiau în studioul lui Clement Tamaş. Orice eveniment important din viaţă trebuia tratat ca atare. Era de neconceput ca miresele să nu se fotografieze la studio, erau aduşi bebeluşi pent