Cei mai buni dintre cei foarte buni tineri muzicieni ai ţării se reunesc an de an în luna august, aici, la Sinaia, pentru a-l sărbători pe George Enescu; o fac prin grija Primăriei oraşului, a Fundaţiei Prietenii Muzicii, a societăţii Lanto Communication; cu câteva zile în urmă s-au împlinit 132 de ani de la naşterea maestrului.

Tineri mununaţi, talentaţi, iluminaţi de o frumuseţe spirituală pe care le-o conferă muzica însăşi, maeştri temeinic angajaţi cauzei privind formarea generaţiei viitoare de muzicieni profesionişti, concerte susţinute la Sinaia, în Sala de Spectacole a Casinoului, de asemenea la Bucureşti, la Atheneul Român, la Sibiu în marea Piaţa a Primăriei, la Buşteni, la Centrul Cultural... evenimente urmărite pe ansamblu de aproape zece mii de spectatori, de melomani; muzică clasio-romantică şi de secol XX, creaţii ale maestrului sărbătorit, ale compozitorilor noştri actuali... totul a putut fi audiat în atmosfera estivală a unei prelungite sărbători a muzicii.

Instituţii indiferente faţă de cauza muzicii, a tinerilor

Se poate, oare, imagina faptul că întreg acest complex al evenimentelor menţionate se realizează în afara vre-unui cadru instituţionalizat, se realizează în deplina indiferenţă a instituţiilor care în mod firesc ar trebui să se preocupe de formarea profesională a tinerilor muzicieni ?

Este o dramă pe care într-o formă sau alta o regăseşti, la noi, în diferitele sectoare ale activităţii cotidiene. Nu intrăm în rând cu lumea cea europeană pentru că, probabil, acest lucru nu se consideră a fi important.

Nu constituie un secret pentru nimeni, cu atât mai puţin pentru comunitatea oamenilor de cultură, de artă, de muzică, ansamblurile orchestrale ale tinerilor muzicieni de la noi – mă refer la ansamblurile de muzică academică, clasică – beneficiază de un ambiguu statut de semi-clandestinitate. Nu intrtă în responsabi