"Şcoala nu trebuie să placă! Trebuie să doară! Eu aşa am făcut şcoală adevărată, şi aşa fac cu studenţii mei!" Afirmaţiile uluitoare – debitate cu convingere, prin 2005, de un tânăr (?!...) universitar, azi ambasador de circumstanţă într-o ţară scandinavă – mă bântuie, încă. Am zis mai întâi că personajul, marcat evident de triste complexe, e rara avis. Întâmplarea m-a incitat, mai apoi, să mă uit cu atenţie la cultura organizaţiei şcolare.

I. CONTEXT

Imaginea din stânga conţine reprezentarea grafică a unei culturi organizaţionale "ideale", drept referinţă. Imaginea din dreapta reprezintă cultura organizaţională curentă a unei cancelarii imaginare foarte mari, ca şi când cele 12 cancelarii ale liceelor din Bucureşti care au făcut obiectul studiului de cultură organizaţională pe care l-am desfăşurat în perioada octombrie 2010-iunie 2011, în cadrul unui proiect POSDRU (30204), ar fi alcătuit o singură mare organizaţie, cu aproape 700 de profesori. Instrumentarul pe care l-am folosit în acest proiect de consultanţă este, probabil, cel mai performant din lume la ora actuală, în clasa descrierii şi analizei psihometrice a dezvoltării la nivel individual, de grup şi organizaţional. Modelul grafic specific se numeşte circumplex® şi este descris în detaliu aici: http://www.humansynergistics.com/OurApproach/TheCircumplex .

Definim "cultura" organizaţională, http://www.humansynergistics.com/ro/abordarea-noastr%C4%83/cum-func%C5%A3ioneaz%C4%83-cultura-, ca fiind ansamblul normelor şi aşteptărilor comune ce influenţează modul în care oamenii îşi îndeplinesc munca şi interacţionează unii cu alţii. Astfel de norme şi aşteptări modelează modul în care membrii organizaţiei cred că este necesar să se comporte pentru a se integra, pentru a face lucrurile şi, uneori, pur şi simplu pentru a supravieţui în organizaţia respectivă.

Principiul rapid de lectură