In stilul anecdotic care l-a facut celebru, Marshall McLuhan descria ziarul modern ca pe "o institutie magica, asemanatoare unui vraci aducator de ploaie. Este scris pentru a elibera sentimente si pentru a ne tine intr-o perpetua emotie. Prin intermediul lui, nu se intentioneaza prezentarea unor scheme sau modele rationale de digerare a stirilor. Ziarul nu ofera vreodata priviri in adancul evenimentelor, ci doar fiorul lor. De fapt, oamenii nu citesc ziarele, ci intra in ele ca intr-o baie fierbinte".
Citatul de mai sus aminteste intr-o buna masura de un banc care, probabil, i-ar fi placut foarte mult lui McLuhan: in desert, o echipa de filmare lucra intens la un blockbuster; intr-una din zile, vine la regizor un sef de trib care ii spune pe un ton hotarat "Maine, ploaie!". A doua zi, ploua torential. Dupa un timp, seful de trib apare din nou si ii comunica regizorului printr-o miscare de ferma de brat: "Maine, furtuna!" A doua zi, are loc, evident, o furtuna groaznica. Extrem de incantat, regizorul face demersurile necesare pentru a-l angaja pe seful de trib. Totul decurge perfect pentru un timp, pana ce seful de trib dispare. Dupa indelungi cautari, regizorul ii da de urma si ii spune: "Maine am de filmat o scena foarte importanta. Spune-mi, te rog, cum va fi vremea?". Seful de trib ridica din umeri si raspunde: "Habar n-am. Mi s-a stricat radioul".
La ora actuala, presa seamana foarte bine cu seful de trib caruia i s-a stricat radioul. Atribuim o putere aproape mistica jurnalismului care este pe rand responsabil de starea vremii si a democratiei, de emanciparea sau, dimpotriva, tabloidizarea instinctelor primare, de formarea unei culturi a dezbaterii si a unei industrii de entertainment, de legitimarea unui eveniment ca problema de interes public si, nu in ultimul rand, de mobilizarea celor care ar putea face ceva in legatura cu asta. Lista l
