De când e presa presă, faptele ieşite din comun au fost ideale subiecte gazetăreşti. E normal să fie aşa, că nu degeaba o veche butadă spune că nu interesează pe nici un cititor că un câine a muşcat un om, ci fapt de presă ar fi că un om a muşcat un câine. Altminteri, apariţia în presă a unui fapt deosebit este prezentă şi în expresii. În „vorba” „a te da în stambă” întâlnim o calchiere după limba italiană şi un fenomen lingvistic numit etimologie populară: expresia este, la origine „a te da în stampă”, adică a comite o faptă de care s-a dus buhul – altă expresie – demnă de apărut în stampă (stampă – presă). În presa comunistă, spectaculosul era, dacă nu neglijat, doar consemnat fără a i se da o atenţie deosebită. E drept, presa din „epoca de aur” acorda o atenţie maximă articolelor „de experienţă”, în care se preamăreau depăşirile de plan şi succesele în „întrecerea socialistă”.

Fără îndoială, întâmplarea că „Un tânăr îşi împuşcă din imprudenţă prietenul” este un fapt de presă, drept pentru care săptămânalul ploieştean „Tribuna – culturală, socială, politică şi informativă” din 3 februarie 1940 îl şi consemnează chiar cu acest titlu.

„În comuna Cocorăştii Mislii din judeţul nostru s’a întâmplat acum câteva zile o nenorocire care era să coste viaţa unui tânăr.” Poate că este prea mult zis „o nenorocire” şi mai potrivit era „un accident”, dar să trecem peste această obsevație de acribie de cârcotaş. Iată ce s-a întâmplat: „Tânărul Radu Niculae Sandu în etate de 20 de ani de fel din comuna Cocorăştii Mislii, jucându-se cu o armă de vânătoare împreună cu un alt tânăr anume Niculae S. Radu l’a împuşcat din imprudenţă pe acesta în picior provocându-i o rană gravă”. Am păstrat ortografia originală care cam ignoră virgulele. Pe de altă parte, e bizară – şi autorul nu dă nici o lămurire – similitudinea dintre numele făptuitorului – Radu Niculae Sandu – şi al v