Cu o oarecare teamă de a se desprinde de clasica formulă a artistului care produce o lucrare de artă, Aurelia Sanda reuşeşte, totuşi, lucruri de o subtilitate evident căpătată pe cel puţin două trasee educa- ţionale.

A urmat la Alba Iulia liceul la Secţia Pictură, iar la Cluj a făcut, la Facultatea de Arte, studii de grafică. O regăsim pe site-ul filialei vâlcene a UAP-ului cu mai multe producţii din perioade diferite, iar evoluţia ei poate fi citită aproape pas cu pas până la recenta expoziţie de la Râmnicu Vâlcea. Desigur că mai este un moment important în viaţa tinerei artiste, a locuit aproape un deceniu în America şi a lucrat, ca să spun aşa, în domeniu, în sensul că a executat decoraţiuni de interioare, pe lemn. De altfel, mare parte a lucrărilor din expoziţia pe care şi-a intitulat-o „Fragmente”, de la Râmnicu Vâlcea, sunt lucrări executate pe lemn, la fel cum vechii iconari o făceau altădată. Cu o diferenţă enormă, însă, de percepţie emoţională a subiectelor, pe care le aclimatizează cu textura lemnului. Distribuirea lor este, evident, fragmentară, cum o spune şi genericul sub care şi-a pus lucrările. Un peisaj nu va cuprinde orizonturi şi încadrări de obiective multiple, ci doar părţi ale unui întreg ce poate semnifica ceva. Un copac transformat într-un stâlp de telegraf îşi suportă ultimul supliciu, o cădere sub tensiune spre aburul auriu al coroanelor de flăcări ce transformă, până la capăt, stâlpii în copaci vii, iar asta dă, paradoxal, o ambiguă stare de deprimare, sancţionată în acelaşi timp de explozia vitală. Subiectul se repetă în câteva planuri, din aproape în aproape, ca şi cum ar fi reluat un film cu încetinitorul, sunt apoi chipurile lucrate în creion, cu treceri de la linia clară a conturului, la estomparea ceţoasă a unor griuri ce trimit în deriziune amănuntele. Ele amintesc de fotografiile pe care le fac nepoţii bunicilor când se