Noul film al lui Stere Gulea, cu Luminita Gheorghiu in rolul principal, pleaca de la romanul lui Dan Lungu, dar interesul sociologic e inlocuit de emotie (termen folosit chiar de cineast) si structura e simplificata pentru a ajunge la o poveste narabila in 94 de minute. Din pacate, personajele nu capata suficienta consistenta din pricina cliseelor si rateaza emotia. Filmul nu degaja nostalgia eroinei fata de comunism, ci un soi de nostalgie generala si imprecisa pentru viata de altadata, inclusiv pentru momentul „Morometii”.
Luminita Gheorghiu, Stere Gulea si directorul de imagine Vivi Dragan Vasile se regasesc pe ecran dupa un sfert de secol. Inainte de a face „Morometii”, Luminita Gheorghiu era o actrita care nu avusese sansa cinemaului. Rolul Catrinei Moromete a lansat-o, iar intre timp a devenit cea mai respectata actrita de film de la noi.
Trailerul filmului:
Printr-o simetrie cum numai destinul poate proiecta, „Sunt o baba comunista” o prinde in varful carierei. Filmul s-a turnat anul trecut si are premiera dupa momentul „Pozitia copilului”, care i-a adus, in sfarsit, rolul pe care il merita de mult.
„Sunt o baba comunista” e construit pe acest strat gros de muschi reprezentat de amintirile comune ale fostilor colegi de echipa. Acest lucru e justificat si se simte nu doar din flashback-urile in alb-negru cu copilaria agrara a eroinei sau din baticul pe care aceasta si-l pune cand viziteaza casa de la tara a sotului (a carui sora se numeste Catrina), ci se simte in permanenta pe dedesubtul povestii, ca un izvor subteran.
E emotia unor oameni care se regasesc dupa multa vreme; e justificata, dar e exterioara povestii in sine, desi o influenteaza adaugandu-i acest nivel de emotie si construind un arc peste timp cu „Morometii”.
„Sunt o baba comunista” nu se poate compa
