Mă grăbesc să atrag atenţia asupra unei cărţi speciale, care ne-ar putea scăpa în trecerea noastră la iuţeală prin librării. Şi ar fi tare păcat. Aşa cum am descoperit cu totul întîmplătorReţetele lui Hemingway, aşa cum am dat pesteLeaving Las Vegas – cel mai rusesc roman scris vreodată de un american – al lui John O’Brien, o carte care m-a impresionat foarte tare în 2013, cu toate că a fost tradusă din 2007 şi ecranizată cu succes în 1995. Nu am apucat să scriu despre ea, se întîmplă astfel de poveşti şi cu cărţile, nu doar cu oamenii. Acum este vorba despre un volum de aproape 600 de pagini, cu o copertă incolor-inodoră, chiar anostă, şi cu un titlu care, la rîndul lui, nu spune mai nimic. De la Muntele Sfînt (Editura Vellant, 2013, traducerea din engleză şi note de Raluca Cimpoiaşu) este semnat de William Dalrymple. Din pagina de gardă, subtitlul ne precizează „O călătorie în umbra Bizanţului“, iar despre autor şi ce a vrut să facă te lămureşti dintr-un lung şir de mulţumiri, care par o pagină rătăcită dintr-o proză de Borges. Un road story, care amestecă vaste lecturi de prin cărţile legate de creştinismul timpuriu, Biblie, Bizanţ şi relaţiile lui cu lumea islamică, cu o realitate istorico-politică actuală. Parte – reportaj de călătorie (observaţii de genul „să faci greva foamei la Ritz“ dovedesc şi umor, very British), parte – studiu aprofundat al lumii Orientului Mijlociu, bîntuit azi de toate violenţele şi intoleranţele posibile. Atunci cînd nu sînt dublate de nostalgiile neobositului călător, bun observator al lumii. De ieri şi de azi. Aşa ajungem pe urmele Livezii duhovniceştia lui Ioan Moshu, un călugăr grec din secolul al V-lea, care a lăsat interesante note de călătorie, şi călătorim de la Athos la Istanbul, în Antiohia şi Urfa, de la Beirut şi Ierusalim la Alexandria. Poveşti cu arabi, turci, armeni, kurzi şi evrei, de ieri şi de azi, sînt întreţesu