Într-o recenzie entuziastă, nu şi entuziasmantă, din „Observator cultural“ nr.427, la culegerea de articole a lui C. Rogozanu, Carte de muncă (Editura Tact, Cluj-Napoca, 2013), Paul Cernat scrie: „E de remarcat faptul că platforma Critic/Atac – în opinia mea, cea mai importantă iniţiativă intelectuală a ultimilor ani – numără, printre iniţiatorii ei, puţini economişti, sociologi sau politologi. Aceştia s-au adăugat pe parcurs. Tonul l-au dat absolvenţii de Litere şi Filosofie...”.

Despre portalul cu pricina sau despre paginile din „Vatra” târgmureşană ale protagoniştilor lui, s-a mai scris în România literară, cu o mirare repede transformată în stupefacţie. Paul Cernat ne asigură acum că e vorba de o platformă ideologică, menită a reinventa critica de direcţie, al cărei merit principal constă în renaşterea „postdecembristă a stângii intelectuale, independente, într-o cultură fascinată până la dogmatism – un dogmatism provincial şi posttraumatic – de elitismul mesianic, pretins reformist şi civilizator, al dreptei globaliste şi corporatiste, în variantă libertariană şi neoconservatoare”. Îşi înţelege oare Paul Cernat propriul discurs, mustind de adjective ideologice, inspirat, evident, din acela al creatorilor platformei cu pricina? Am unele îndoieli în privinţa asta, citind ceea ce urmează: „O dreaptă partizană şi fanatică pentru care orice critică mai ofensivă ce tinde să-i deconstruiască privilegiile şi hegemonia este, fie diabolizată ca aberaţie politic corectă, fie denunţată drept comunistă, rusofilă şi antioccidentală, pe o logică de Război Rece ce continuă să facă ravagii”. Nu sunt sigur că Alex Cistelecan şi compania se vor arăta fericiţi că recenzentul le spală obrazul de acuzaţii, precum cele enumerate mai sus. Antioccidentali s-au proclamat, nu o dată, ei înşişi. Ca şi comunişti: o dispută recentă i-a opus pe marxiştii de pe platformă len