Mai toţi românii erau siguri că vara aceasta va fi una liniştită, lipsită de evenimente deosebite. Sub umbrela acordului de coabitare între palatele Victoria şi Cotroceni, care părea a asigura o scenă politică fără zvârcoliri şi ambuteiaje sociale, anul neelectoral 2013 se prefigura a fi unul paşnic. Primii convinşi de acest lucru au fost guvernanţii noştri de azi, care şi-au frecat fericiţi palmele şi şi-au tras vacanţe luxoase, menite a le răsplăti greaua povară a celor câteva luni de când au frâiele treburilor din ţară. Sigur, nu-mi este deloc dor de efortul stahanovist al lui Emil Boc, cel care timp de 3 ani nu şi-a făcut concediul, speriat probabil că cineva i-ar putea fura, în lipsă, scaunul de la guvern, dar nici să părăseşti în bloc reduta cucerită cu greu în decembrie anul trecut. Mai ales că, pe terenul rămas liber, evoluează un jucător extrem de periculos, extrem de dispus să dea la gioale şi să înscrie gol după gol în poarta fără apărători…
Când vorbeam despre puţine evenimente importante, mă gândeam la cele care să însemne ceva pentru societatea românească, chiar dacă, din păcate, nu prea trezesc interesul conaţionalilor noştri; aş menţiona măcar unul, raportul curios al Institutului Naţional de Statistică privind starea economică pe primele 6 luni din 2013. Suntem în faţa unei situaţii stranii: avem o creştere datorată industriei, exporturilor şi, în special, agriculturii binecuvântate de Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, veniturile încasate la buget sunt mai mici, investiţiile străine sunt pe topogan, energia primară folosită pentru producţie a atins un minim istoric, consumul populaţiei este în scădere, iar şomajul, în creştere. Oricum, ceva nu e în regulă, iar discursul public entuziast al guvernanţilor nu e deloc de bun augur. Să sperăm că nu revenim la mania raportărilor mincinoase din alte vremuri.
Dacă evenimente au fost puţine, am f
