Toate echipele româneşti care ne-au reprezentat, până la un punct, onorabil în Cupele Europene au antrenori tineri cu manieră de exprimare diametral opusă aceleia a reprezentativei.

Până aici ne-a fost! Este un leit-motiv care străbate spaţiul fotbalistic românesc după isprăvile echipelor noastre din ultima săptămână. Excluzând Steaua, un caz special şi o echipă care îşi poate repara onoarea la Varşovia (în caz negativ, rămâne totuşi în circuitul european), excluzând parţial Astra, care - deşi a jucat sub orice critică în Israel, poate recupera un handicap de două goluri dacă joacă aşa cum ne-a obişnuit în ultima vreme, echipele româneşti se pot considera eliminate din Cupele Europene.

Decepţia uriaşă în formă, este lipsită de temei. La ce să te aştepţi de la trei echipe debutante sau cvasi-debutante (Petrolul) în Europa? Din contra, îndrăznim să afirmăm că prestaţia celor trei, luată pe ansamblu, a fost până acum peste aşteptări. Astra a întors un rezultat defavorabil cu o formaţie extrem de incomodă, Omonia Nikosia şi a fost imitată de Pandurii în faţa celor de la Hapoel. Despre succesul petroliştilor în faţa unei reprezentante a fotbalului olandez, Vitesse Arnhem, nu are sens să mai discutăm. Ne-am întins cât ne este plapuma, dar şi plapuma aceasta are un capăt tivit. Numit Swansea, Braga şi, poate, Maccabi.

Dacă reincludem Steaua în acest bilanţ parţial, observăm două similitudini intersante între cele patru reprezentante ale României. Atât Steaua, cât şi Petrolul, Astra sau Pandurii sunt conduse de tehnicieni de perspectivă, care au indus un suflu nou în paleta de exprimare a fotbalului românesc, Reghecampf, Isăilă, Contra şi Pustai sunt antrenori foarte talentaţi, care studiază fotbalul prin toate mijloacele, îl gândesc şi îl trăiesc. La unii, trăirea depăşeşte gândirea (Contra), la alţii (Pustai) este invers. Dar toţi aceşti antren