Ioana Revnic, "Con­­vorbiri cu Alex. Ştefănescu", Edi­tu­ra Allfa (tel. 021/ 402.26.30), 278 p.

Cărţile de convorbiri cu persoane care au notorietate - pasageră sau durabilă, locală sau mondială - s-au dovedit vandabile. Fie că e vorba de nume cu excelenţă profesională, în special din sfera artistică, fie de oameni cu mare expunere publică din sport, politică, show-biz, mai rar din ştiinţă, asemenea volume sunt râvnite şi de cei care nu au pasiunea lecturii. Curiozitatea lor e nutrită şi de dorinţa de a coborî celebrităţile la nivel omenesc comun, de a găsi motive nu doar de admiraţie, ci şi de judecare morală, de indignare sau compătimire cu o superioritate care le face bine. Iar cel care provoacă mărturisirile şi îşi alătură pe copertă numele de unul (mai mult sau mai puţin) celebru joacă un loz cu şanse multiple. Nu doar că îşi mai trece un titlu în bibliografie, ci poate câştiga şi un pot mare, numele lui fiind citat în posteritate alături de cel al interlocutorului cu memorie perenă. De câte ori nu l-am văzut citat pe Bernard Gavoty, care a înregistrat între 1951-1953 douăzeci de convorbiri cu George Enescu, prelucrate împreună cu marele nostru compozitor în ultimul lui an de viaţă, pentru apariţia în­tr-un volum rămas de referinţă? Sau numele lui Matthieu Galey asociat cu acela al Margueri­tei Yourcenar pentru dialo­gu­rile lor din car­tea Cu ochii deschişi? Sau ce vă spune faptul (ne­drept) că din biblio­grafia lui Florin Mu­gur, un poet bun aproa­pe uitat după moarte, cel mai des pomenită şi azi e cartea lui de convorbiri cu Marin Pre­da din 1973 (nu însă şi cea la fel de interesantă cu Paul Geor­gescu, critic şi romancier de certă valoare, aflat deo­cam­dată într-un con de um­bră con­juncturală)? Ştiindu-se toate aces­­tea, nu e de mirare că în ultimii ani, odată şi cu sim­pli­ficarea tehnică a rea­lizării lor, cărţile-dialog au proli­fe­rat la n