Ioana Revnic, "Convorbiri cu Alex. Ştefănescu", Editura Allfa (tel. 021/ 402.26.30), 278 p.
Cărţile de convorbiri cu persoane care au notorietate - pasageră sau durabilă, locală sau mondială - s-au dovedit vandabile. Fie că e vorba de nume cu excelenţă profesională, în special din sfera artistică, fie de oameni cu mare expunere publică din sport, politică, show-biz, mai rar din ştiinţă, asemenea volume sunt râvnite şi de cei care nu au pasiunea lecturii. Curiozitatea lor e nutrită şi de dorinţa de a coborî celebrităţile la nivel omenesc comun, de a găsi motive nu doar de admiraţie, ci şi de judecare morală, de indignare sau compătimire cu o superioritate care le face bine. Iar cel care provoacă mărturisirile şi îşi alătură pe copertă numele de unul (mai mult sau mai puţin) celebru joacă un loz cu şanse multiple. Nu doar că îşi mai trece un titlu în bibliografie, ci poate câştiga şi un pot mare, numele lui fiind citat în posteritate alături de cel al interlocutorului cu memorie perenă. De câte ori nu l-am văzut citat pe Bernard Gavoty, care a înregistrat între 1951-1953 douăzeci de convorbiri cu George Enescu, prelucrate împreună cu marele nostru compozitor în ultimul lui an de viaţă, pentru apariţia într-un volum rămas de referinţă? Sau numele lui Matthieu Galey asociat cu acela al Margueritei Yourcenar pentru dialogurile lor din cartea Cu ochii deschişi? Sau ce vă spune faptul (nedrept) că din bibliografia lui Florin Mugur, un poet bun aproape uitat după moarte, cel mai des pomenită şi azi e cartea lui de convorbiri cu Marin Preda din 1973 (nu însă şi cea la fel de interesantă cu Paul Georgescu, critic şi romancier de certă valoare, aflat deocamdată într-un con de umbră conjuncturală)? Ştiindu-se toate acestea, nu e de mirare că în ultimii ani, odată şi cu simplificarea tehnică a realizării lor, cărţile-dialog au proliferat la n
