Din prima zi de august oraşul dunărean Calafat a fost invadat. Apoi ocupat. De-a binelea. De muzică folk. Şi de poezie. Folkişti celebri şi poeţi. Poeţi şi folkişti în acelaşi timp. „Cântautori” care au lansat şi discuri noi, dar şi volume de poezie inedite.

La fiecare prânz, în centrul oraşului, cu primarul în frunte se întâmpla o lansare. Unii localnici se apropie discret, ascultă, urmăresc, alţii trec grijulii pe partea cealaltă parcă spre a nu se infecta. Oameni şi gusturi. Garanţia că nu îi muşcă nimeni este însuşi primarul Mircea Guţă. Aşa că vino neamule, ţine apropape că nici nu ştii ce pierzi..., pardon, asta e de la Caracal citire...

De 15 ani se tot întâmplă acest lucru. Calafeteanul s-a obişnuit cu piaţa populată de pletoşi şi pletoase. Şi capete rase „skinheads”ca al lui Ovidiu Scridon, Adrian Maftei poetul sau Nicu Alifantis, Doru Stănculescu, Eugen Avram. S-a obişnuit cu muzica sau cu vorbele rostite, puţin înainte de prânz până să îl omoare soarele acid al începutului de august. Sau, acelaşi calafetean, intrând la ”Club OK” - centrul spiritual şi material al taberei, căci aşa se cheamă fenomemnul, ”tabăra folk” - sau plimbându-se prin centru, fără să sperie sau să creadă că-s vedenii să dea nas în nas cu Vintilă, Baniciu, Alifantis, Maria Gheorghiu în original... Toţi lejeri, în pantaloni scurţi, cu ochelari fumurii de vedetă, cu şepci sau pălării pe cap, obiecte care te protejează de soare şi de curioşi- deşi la Calafat vânătorii de autografe nu au agresivitatea occidentală, de pildă. Ei, fanii preferă să vină seara, să se adune în hala deschisă a fostei vămi desfiinţată de noul pod ce lagă oraşul de Vidin şi să urmărească recitaluri în trombă, cu duiumul, cu toptanul printr-o ordine făcută de şeful suprem Dan Vană...

Ca, apoi după recital, la o bere, un suc să atace vedeta la autografe. Pe scurt spus, orice amator de folk venit sea